Nr. 11- 12; noiembrie - decembrie, Anul XXI (241-242)

Primele pagini ale acestui număr al revistei sunt dedicate celei de a IX-a ediţii a Colocviului internaţional „Penser l’Europe”, care a avut ca temă „Cum se scrie istoria. Conştiinţa europeană şi istoria identităţilor naţionale”. Este publicată comunicarea acad. Alexandru Zub „Discurs istoric şi identitate naţională în spaţiul cultural românesc” din care reţinem: „O Românie primită în NATO şi în uniunea Europeană, după multe ezitări şi convulsii, are toate motivele să-şi scruteze trecutul fără complezenţă, ca să identifice acolo, eventual, rădăcinile ascunse ale ambiguităţilor şi antinomiilor curente; să afle, poate, unele sugestii de lectură a prezentului şi de reconstrucţie etnoculturală” După un excurs istoriografic, autorul ajunge la concluzia: „Ne autoeliberăm prin cunoaştere, prin dialog permanent cu alteritatea.” Acad. Ioan-Aurel Pop răspunde la întrebarea „Criza scrisului istoric sau criza conştiinţei publice?” în care, după o panoramare a societăţii şi istoriografiei postdecembriste, se conchide: „Noile curente istorice româneşti modernizatoare resping istoriografia numită tradiţională, văd viitorul negru, evidenţiază apăsătoarea moştenire a ideologiei comuniste şi vorbesc de criza istoriografiei româneşti. Soluţia este, credem, undeva la mijloc, adică în cultivarea şi evidenţierea echilibrului şi a spiritului de echilibru.”

Cu următoarele pagini rămânem în domeniul istoriei, marcând împlinirea a şapte decenii de la tragica dispariţie a lui Nicolae Iorga, despre care acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, apreciază că şi azi „continuă să fie un învăţător, un apostol al românităţii, dar totodată un pledant pentru larga înţelegere umană, pentru conlucrarea cu celelalte naţiuni”. În „Nicolae Iorga despre Mihai Viteazul”, acad. Ştefan Ştefănescu subliniază că, pa baza unei ample documentări, „Nicole Iorga a scris despre marele erou naţional într-o viziune nouă, în pas cu înnoirile metodologice din ţările europene”. Pentru acad. Alexandru Zub, Nicolae Iorga a fost „un frenetic al faptei, un ctitor de vocaţie, un apostol preocupat să-şi pună de acord gândul cu fapta într-o epocă nu prea dispusă la concordanţă”. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române îl prezintă pe Nicolae Iorga ca istoric al Bisericii.

Următoarea rubrica a revistei este dedicată lui Gheorghe Ionescu Şişeşti (1885-1967) şi acad. Cristian Hera relatează momente din colaborarea cu distinsul savant, pentru a cita caracterizarea făcută de acad. Radu Voinea: „Avea un deosebit cult pentru muncă, o adevărată pasiune. Muncea cu plăcere, cu dăruire, abnegaţie. Avea o vibraţie personală care stârnea admiraţia celor din jur, studenţi sau colaboratori apropiaţi. Ştia să le insufle dragostea pentru agricultură, pentru ştiinţele agricole. Iubea adevărul, dreptatea, frumosul. Era un bun organizator. Ordonat, punctual, corect, nu conducea autoritar, ci discuta cu răbdare, cu calm, consultându-se cu membrii colectivului pe care-l îndruma…Avea o veşnică tinereţe spirituală…un farmec aparte.” Acad. Victor Giurgiu scrie despre contemporaneitatea operei silvice a lui Gh. Ionescu Şişeşti, „care a descris, apărat şi slăvit pădurea, a contribuit şi a economiei forestiere de pe poziţiile ştiinţelor agricole şi ale agriculturii”. Acad. Iulian Văcărel face o amplă analiză a operei economico-financiare ale celui care a fost, deopotrivă, om de ştiinţă, profesor, cercetător şi îndrumător al dezvoltării agriculturii româneşti. Completând imaginea personalităţi deosebit de complexe a Gh. Ionescu Şişeşti, Maria Mureşan scrie despre concepţia savantului despre agricultură şi Emilian M. Dobrescu despre amintirile de călătorie din volumul „Călător”.

Tot la rubrica „Aniversări”, prof. univ. Ionel Sinescu, membru corespondent al Academiei, semnează articolul „Thoma Ionescu (1860-1926) - fondatorul urologiei moderne”, argumentând cum „profesionalismul său a continuat şi continuă şi azi să vegheze bunul mers, destinul chirurgiei Româneşti”. Prof. univ. dr. Florian Popa prezintă contribuţiile lui Thoma Ionescu la chirurgia abdominală şi toracică”. Din articolul semnat de Octavian Buda reţinem că rezultatele cercetărilor lui Thoma Ionescu însumează 450 de titluri şi că a fost un adevărat ambasador al medicinii româneşti peste hotare prin lucrările publicate şi participarea la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale.

Rubrica „Evocări” se deschide cu articolul semnat de Cristiana Glavce despre profesorul Francisc I. Rainer, fondatorul antropologiei româneşti iar Valentin-Veron Toma prezintă „Ipostaze ale corpului uman în opera ştiinţifică şi didactică a lui Francisc I. Rainer - de la sala de disecţie la primul institut antropologic din România”. Tot aici, Victor Neumann scrie, sub genericul „Intelectualii români ai banatului” despre paşoptistul Vasile Maniu. La despărţirea de Adrian Păunescu, Andrei Milca îi consacră articolul „Vinovat de iubire” în care îi conturează un portret pentru a încheia citându-l pe Eugen Barbu pentru care „locul său e pe un munte, într-un deşert sau în pieţele publice, unde auditorul este zguduit de torentele sale lirice ca de un uragan nestăvilit; cuvintele lui sunt fulgere”.

Cu un cuprins mai variat, rubrica „Mărturii” include studiul lui Ion E. Anghel despre „Acţiunile sociale, culturale, ştiinţifice şi umanitare - trăsături definitorii ale Fundaţiei Familiei Menachem H. Elias”. În continuare pot fi citite articolele „Studiile universitare ale lui Aurel Vlaicu, membru post-mortem al Academiei Române” de Liviu Mărchitan; „Cinstirea reciprocă a cărturarilor polonezi şi români” de Nicolae Mariş şi „Familia Gritta şi aurul din Roşia Montană”.

În deschiderea rubricii „Preocupări contemporane”, acad. Ionel-Valentin Vlad, vicepreşedinte al Academiei Române, scrie despre împlinirea a 50 de ani de la descoperirea laserului,  marcată de manifestări ştiinţifice desfăşurate sub genericul „Laserfest-50”. Cum este cunoscut, în timp, aplicaţiile laserului au crescut în mod spectaculos şi , până acum, au fost acordate 15 premii Nobel pentru noi descoperiri care depind de laseri şi maseri. Prof. Orazio Svelto menţiona de curând că: „Laserul, considerat iniţial ca o soluţie strălucită în căutarea unei probleme, poate fi caracterizat corect ca o soluţie strălucită pentru multe probleme în ştiinţă şi tehnologie”. Amintindu-le, acad. Inel-Valentin Vlad menţionează realizările româneşti, cu deosebire în domeniul laserilor de mare putere şi perspectivele dezvoltării viitoare. În următoarele pagini, este publicată partea a doua din studiul „Relaţiile Europei cu SUA şi integrarea României în NATO” de Simona Neumann. În aria preocupărilor contemporane prof. univ. Adrian Restian semnează studiul „Importanţa stilului de viaţă în patologia umană”, în care după o amplă analiză a factorilor care au făcut ca, paradoxal, omul contemporan să nu fie mai sănătos decât bunicii săi, autorul ajunge la concluzia că „omul contemporan ar trebui să ţină seama nu numai de nevoile trupului, ci şi de nevoile spirituale, de nevoile trupului, să evite păcatele, să-şi propună scopuri nobile, să cultive valorile etice, estetice şi spirituale, să aibă o gândire pozitivă, să dea dovadă de compasiune şi de iubire de oameni şi natură”.

În paginile revistei este publicată şi lista premiilor Academiei Române pe anul 2008. Nu lipsesc rubricile „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”