Nr. 4-5; aprilie-mai, Anul XXII (258-259)

„Ziua Academiei Române”, articolul semnat de acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române deschide programatic acest număr cu sublinierea întreitului rol al acestei instituţii simbol pentru ştiinţa şi cultura noastră - „for de consacrare în ştiinţă, literatură şi artă, un important pilon al cercetării din România şi participant activ în viaţa societăţii”. Felul în care îşi împlineşte acest întreit rol, îmbinând tradiţia cu elementele cele mai noi din ştiinţă şi tehnologie este ilustrat pe larg de preşedintele Academiei Române. În continuare, acad. Răzvan Theodorescu prezintă două importante lucrări apărute la Editura Academiei Române din iniţiativa acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române şi acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române şi redactate de dr. Dorina Rusu. Primul volum este dedicat donatorilor Academiei Române iar al doilea operelor de arhitectură pe lângă care trecem adesea poate indiferenţi. Urmează să apară alte trei volume dedicate colecţiilor numismatice, colecţiilor de artă şi colecţiilor de documente. Încheindu-şi articolul, acad. Răzvan Theodorescu subliniază: „Academia Română nu este avută, dar este bogată. E bogată prin această tradiţie, e bogată prin aceşti binefăcători, e bogată prin oamenii care au înţeles că Academia este un fel de Biserică a neamului românesc.”

Următoarele pagini ale revistei oferă o imagine „la zi” a activităţii academice cu publicarea dărilor de seamă pe anul 2011: acad. Păun Ion Otiman - Darea de seamă a Prezidiului Academiei Române - Activitatea financiară şi patrimonială; acad. Eugen Simion - Darea de seamă a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă; acad. Aurel Iancu - Raportul Consiliului director al Fundaţiei „Menachem H. Elias” şi Dare de seamă asupra activităţii din 2011 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012; Gheorghe Sin, membru corespondent al Academiei Române - Raportul privind activitatea Fundaţiei „Patrimoniu” pe anul 2011.

Secţiunea „Aniversări” se deschide cu articolul „Academicianul Ionel Haiduc: omul, colegul, managerul, liderul” semnat de acad. Păun Ion Otiman din care reţinem că, la împlinirea a 75 de ani, preşedintele Academiei „prin arta sa, prin tactul său, prin ştiinţa şi simţul dezvoltat de a lucra, de a colabora cu colegii şi cercetătorii, cu oamenii în general, a reuşit în scurt timp de la venirea sa în Academie (în care, cinstit vorbind şi între paranteze, nu a găsit în mai 2006, o atmosferă tocmai lipsită de tulburare) să întroneze o atmosferă cu adevărat academică, colegială, destinsă, caracteristică marilor instituţii academice”. Cu referire strictă la activitatea ştiinţifică a preşedintelui Academiei Române, articolul „Academicianul Ionel Haiduc, creatorul şcolii de chimie organometalică din România şi iniţiatorul chimiei supramoleculare organometalice” semnat de acad. Marius Andruh, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Chimice, prezintă cariera ştiinţifică a preşedintelui Academiei Române şi concluzionează: „Autor al unei opere vaste (peste patru sute de publicaţii, citate de mai bine de 4000 de ori), creator al unei puternice şcoli de chimie organometalică, iniţiator al chimiei organometalice, cu o prospeţime a ideilor şi o permanentă curiozitate ştiinţifică, puternic implicat în viaţa ştiinţifică din ţara noastră, academicianul Ionel Haiduc aduce strălucire chimiei româneşti şi influenţează, prin modelul profesional oferit, numeroase generaţii de tineri cercetători,”

Despre viaţa şi activitatea ştiinţifică a acad. Păun Ion Otiman, la împlinirea a 70 de ani, scrie acad. Toma Dordea, preşedintele Filialei Timişoara a Academiei Române. Un itinerar biografic în care sunt prezentate numeroasele realizări ale secretarului general al Academiei Române ca profesor şi om de ştiinţă, deschizător de drumuri în cercetarea agricolă şi economică. „Activitatea desfăşurată de prof. Păun Ion Otiman este impresionantă şi este ilustrată de 33 de cărţi, 340 de lucrări ştiinţifice şi articole publicate, 91 de eseuri, 41 de contracte de cercetare în ţară, precum şi 14 programe şi proiecte internaţionale.” Pentru toate, membrii Academiei Române din Filiala Timişoara împreună cu întreg personalul institutelor şi centrelor, „cu profund respect şi recunoştinţă, urează domnului academician Păun Ion Otiman La mulţi ani pe care să-i petreacă în deplină sănătate, putere de muncă şi reuşite în tot ceea ce întreprinde, pentru binele personal şi, mai ales, pentru binele tuturor”.

Acad. Păun Ion Otiman semnează la rubrica „Preocupări contemporane” articolul „Studii postdoctorale în economie - programe de formare continuă a cercetătorilor de elită - SPODE - o premieră în învăţământul superior românesc: experienţe, remedieri, soluţii”. Prezentând această formă de pregătire a cercetătorilor şi universitarilor de elită, autorul consideră că în acest fel s-a dobândit o experienţă benefică, „prin care vom putea găsi remedii şi soluţii de optimizare a segmentului de învăţare continuă, toată viaţa”.

La trecerea a două secole de la încheierea păcii de la Bucureşti (16-28 mai 1812) prin care ţinutul Basarabiei a fost anexat Rusiei, în Aula Academiei Române a avut loc sesiunea ştiinţifică „Basarabia 1812-2012” ale cărei comunicări pot fi citite în paginile acestui număr. La sfârşitul „bilanţului despărţirii”, acad. Dan Berindei subliniază că: „Oricum, nicicând Prutul nu ar trebui să fie un râu al despărţirii, al separaţiei, iar podurile de flori să nu reprezinte doar manifestarea unor simţăminte trecătoare, ci statornic să lege ceea ce este comun, să fie un simbol al frăţiei şi al unităţii în spirit. României ca soră mai mare, îi revine nu a cotropi sau coloniza, ci a sprijini şi ajuta, pe toate căile, evoluţiile şi dezvoltarea surorii sale. Un rol de seamă revine în viitoarele mutaţii, nu atât de hotare şi de stabilităţi, ci înainte de toate de comportament şi mentalităţi, contribuţiei României la formarea intelectuală a tinerilor moldoveni, suplinindu-se lunga perioadă de aşteptări neîmplinite.” Nicolae Edroiu prezintă pe larg contextul internaţional al încheierii păcii de la Bucureşti în întreaga sa complexitate, evoluţia evenimentelor care au dus, în cele din urmă, la transformarea Moldovei într-un fel de gubernie rusească. Mihai Cimpoi scrie despre „proiecţiile vizionare” ale lui Mihai Eminescu şi, din nefericire, împlinirea lor „nemiloasă”. Dar, a fost să fie ca basarabenii să se salveze „tot prin Eminescu: „prin credinţa pe care au fortificat-o conştiinţa românească şi limba română”. În urmă cu 200 de ani românitatea răsăriteană începea un „nesfârşit drum al Golgotei” şi Valeriu Matei îl descrie pas cu pas pentru a sfârşi cu o rugăciune: „Să ne ajute Dumnezeu să ne recăpătăm demnitatea personală şi naţională şi să refacem integritatea fiinţei naţionale româneşti, încheind cât mai curând această dureroasă perioadă a indiferenţei şi fricii, a dominaţiei impostorilor şi a operării cu jumătăţi de măsură. Copiii acestui neam merită alt viitor”.

Din cuprinsul actualului număr mai semnalăm articolul semnat de acad. Alexandru Zub - „Erudiţie, talent, comprehensiune: Ştefan Lemny” - şi „Consemnările” datorate prof. Gabriel Ştrempel, membru de onoare al Academiei Române.

Rubrica „In memoriam” cuprinde prezentarea personalităţii celor care s-au stins din viaţă în această perioadă: Andrei Andrieş (1933-2012), Gabriel Ţepelea (1916-2012), Florin Constantiniu (1933-2012), Margareta Giurgea (1915-2012) şi Horia Damian (1922-2012).

Ca de obicei, revista prezintă în ultimele pagini „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”.