Nr. 5; mai, Anul XXIII; nr. 271

Primele pagini ale acestui număr cuprind documentele adunării generale a membrilor Academiei Române din 13 mai 2013 în care sunt prezentate principalele dimensiuni ale activităţii din anul precedent. Din darea de seamă ce prezintă activitatea economică şi patrimonială a Academiei Române pe anul 2012, semnată de acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, aflăm că Academia Română a fost finanţată cu suma de 467,4 mil. lei, din care 275,9 mil. lei de la bugetul de stat (59%) şi 191,5 mil. lei (41%) din resurse proprii. „Această evoluţie financiară bună se datorează, în mare parte, modului în care Academia Română a susţinut bugetul instituţiei în Parlament şi la Ministerul Finanţelor Publice. În continuare, sunt publicate „Darea de seamă a activităţii pe anul 2012 a Fundaţiei «Familiei Manachem H. Elias»” şi „Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2013” semnate de acad. Aurel Iancu; „Raportul de activitate al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă pe anul 2012” de acad. Eugen Simion şi „Raportul de activitate al Fundaţiei «Patrimoniu» pe anul 2012” de Gh. Sin.

Grupajul de comunicări de la sesiunea omagială „Eugen Simion - 80” se deschide cu alocuţiunea acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, care după o caracterizare sintetică a activităţii şi operei acad. Eugen Simion, îi urează o „bătrâneţe plină de tinereţe”. În acelaşi ton încheie şi acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române: „Să vă păstraţi tinereţea spirituală, energia şi tenacitatea, pentru ca, sfidând pecetea adamismului pusă pe cultura română, să duceţi la bun sfârşit lucrările pe care le-aţi început şi să iniţiaţi altele, la care ştiu că visaţi. Eu vă promit că voi sta alături”. Sub titlu „Eugen Simion -  academician, scriitor şi critic literar consacrat”, acad. Viorel Barbu descifrează câteva trăsături definitorii al operei distinsului sărbătorit „prin formaţie şi aspiraţie un european cu cetăţenie în cultura română”. Acad. Alexandru Zub semnează un „memento cordial” în care punctează „unele conexiuni interdisciplinare” ţinând deopotrivă de concepţia şi atitudinea acad. Eugen Simion privind identitatea noastră în actualul context politic, social şi cultural prin apelul „la trecut şi la valorile perene”. Declarând deschis că nu-i plac „nici fanaticii localişti, nici globaliştii fără rădăcini, lepădaţi de Dumnezeu”, Eugen Simion, conchide autorul, „sugerează, în fond, o conduită salutară pentru comunitatea apartenentă şi deopotrivă pentru lumea în care ne-a fost dat să existăm”. Urmează „Eugen Simion - un mare spirit european” de Michael Metzeltin, membru de onoare al Academiei Române şi „Entuziasmul căutării şi al interogării” de Ştefan Colceriu. Recunoscând că „Sunt şi nu sunt ce par a fi”, acad. Eugen Simion schiţează o autobiografie intelectuală încadrând-o cu erudiţie şi eleganţă între reperele referenţiale ale istoriei culturii noastre. De la „timpul trăirii” la cel al „mărturisirii” drumul se face şi desface în fapte şi întâmplări exemplare ale istoriei noastre culturale şi spirituale. Cu referire la anii în care a fost preşedintele Academiei Române, acad. Eugen Simion mărturiseşte că prestigioasa instituţie a devenit „a două mea casă” şi, scrutând cei 12 ani, afirmă că toate câte le-a întreprins, chiar şi ce i s-au reproşat, au fost din „iubire pentru această emblematică instituţie”. Şi, invocarea cuvintelor Sf. Ap. Pavel: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

La un cuvenit loc de cinste este publicat discursul de recepţie susţinut de acad. Alexandru Vulpe, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, cu tema „Istorie şi arheologie sau arheologie şi istorie. Prima epocă a fierului în România”. Demersul istoric şi arheologic de remarcabilă rigoare ştiinţifică evoluează spre afirmarea concepţiei proprii despre arheologie, inspirată de mentorul său, Ion Nestor, ca fiind „mai ales antropologie”. În răspunsul său, acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, înfăţişează activitatea ştiinţifică desfăşurată de acad. Al. Vulpe cu „pricepere şi pasiune” şi concretizată în numeroase lucrări, studii şi articole care se constituie ca un „aport important la cunoaşterea geto-dacilor”. Este amintită şi contribuţia la elaborarea celui de întâi volum din „Istoria românilor” în care este autor a „mai mult de un sfert din cuprinsul său”.

Împlinirea a 90 de ani de la stingerea din viaţă a istoricului Dimitrie Onciul a fost marcată de a sesiune comemorativă reflectă în paginile revistei prin comunicările prezentate de acad. Dan Berindei, acad. Ştefan Ştefănescu şi prof. univ. Constantin Buran. Derulând viaţa şi activitatea istoricului Dimitrie Onciul în Academia Română, al cărei preşedinte a fost între 1920 - 1923, acad. Dan Berindei conchide: „Onciul se impune ca o figură emblematică a trecutului nostru cultural şi a înaltei noastre instituţii. Îi datorăm preţuire şi recunoştinţă şi, mai ales, neuitare.” Acad. Ştefan Ştefănescu îl consideră pe Dimitrie Onciul „creatorul şcolii critice în istoriografia românească”, şi face o trecere în revistă a principalelor aspecte ale operei sale prin care a „îmbogăţit avuţia noastră spirituală” şi pentru aceasta îşi păstrează valoarea. „Figura marelui istoric bucovinean a rămas posterităţii înconjurată de aureola omului de ştiinţă de mare probitate, care a înţeles idealurile vremii şi a pus în slujba lor energie şi talent.”

La secţiunea „Evocări”, este publicată comunicarea pe care acad. Solomon Marcus a susţinut-o cu prilejul lansării celei de a doua ediţii, revăzută şi adăugită, a volumului „Traian Lalescu. Opere” apărută la Banca Naţională a României în acest an. Lansarea lucrării de certă valoare ştiinţifică oferă academicianului Solomon Marcus un excelent prilej pentru o dezbatere care, depăşind cadrul unui eveniment cultural-ştiinţific, şi urmând un traseu „de la
Bariţiu la Lalescu”, poate contribui la înţelegerea unui proces mai amplu şi complex în care mai sunt de clarificat o serie de aspecte „pentru ca economia, finanţele şi parlamentarismul românesc să-şi cunoască mai bine trecutul”. Acad. Alexandru Zub dedică însemnările sale manifestărilor ştiinţifice dedicate împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea complexului muzeal şi de cercetare intrat în conştiinţa noastră cu numele simbolic „Memorialul Sighet”. Interesul pentru acest memorial este lesne de înţeles dacă ne gândim că este dedicat victimelor regimului comunist de la Sighet, „penitenciarul de tristă faimă, unde au suferit iar alţii s-au şi stins, în anii represiunii staliniste, mari personalităţi ale neamului nostru”. Memorialul ca şi manifestările ce îi sunt dedicate semnifică, dincolo de necesara cunoaştere a evenimentelor dramatice de atunci, o biruinţă târzie a celor persecutaţi asupra persecutorilor, mărturia demnităţii unor conştiinţe de neîngenunchiat în faţa vitregiilor istorice. Acad. Gleb Drăgan semnează un omagiu adus omului de ştiinţă şi profesorului Mircea Petrescu, membru de onoare al Academiei Române, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Panoramarea activităţii ştiinţifice şi didactice desfăşurată de prof. Mircea Petrescu, oferă preşedintelui Secţiei de Ştiinţe Tehnice argumente pentru a-l caracteriza pe sărbătorit ca „un om adevărat, în înţelesul cel mai bun al cuvântului”.

Rubrica „In memoriam” este dedicată savantului Christian de Duve care s-a stins din viaţă în ziua de 4 mai.

În ultimele pagini ale revistei, cititorul se întâlneşte cu obişnuitele rubrici „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”.