În ziua de 1 iunie, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, a avut loc lansarea a cărţii „Demonul teoriei a obosit” de acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, o traducere în limba sârbă semnată de Radomir Andric, Adam Puslojic, Srba Igjatovic şi Răzvan Voncu.

A fost un eveniment cultural şi o reuniune de prieteni întru eternele valori ale culturii şi, adresându-se participanţilor, acad. Maya Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române, preşedintele Fundaţiei, şi-a exprimat bucuria pentru această apariţie editorială, apreciind, ca cititor, în mod deosebit, „sinceritatea cu care Profesorul Eugen Simion îşi exprimă gândul”. Poetul şi traducătorul Adam Puslojic mărturiseşte că  „este un volum luminos despre gândirea românească acum şi aici sârbizată de mine.”

Fănuş Neagu a mulţumit Adam Puslojic pentru ceea ce a făcut, pentru că reprezentă un popor care a „fost totdeauna în inima modernităţii mai bine decât noi şi cu o deschidere perfect modernă asupra malului românesc.” ... „Eu îl simt pe Adam, în primul rând, ca un scriitor sârb, dar cu o mare  aplecare, cu o mare dragoste pentru tot ceea ce este românesc.”

Pentru Adam Puslojic, membru de onoare al Academiei Române, cartea Profesorului Eugen Simion este „o enciclopedie despre spiritul românesc”. Amintind de Nichita Stănescu a caracterizat lucrarea ca o Poartă  a sărutului între cele două popoare, având menirea de a face mai cunoscută literatura română în Serbia. În paginile ei sunt prezenţi  Eminescu, Preda, Caragiale, Tudor Vianu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea,  D.R. Popescu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu ş.a. „După această carte, vor urma mai multe traduceri făcute de studenţi, coordonaţi de Mariana Dan, care semnează postfaţa la actualul volum, din Eliade, C. Noica, Sadoveanu, „Trilogia culturii” a lui Lucian Blaga ş.a. „Este o şansă a literaturii române să fie prezentă în Serbia şi cu un număr cât mai mare de autori...pentru că, la noi, poezia română este cea mai apreciată poezie în lumea sârbă...la fel teatru şi proza...Avem un viitor fără vize pentru literatură.” Revistele de cultură au publicat multe dintre studiile lui Eugen Simion. „Este a doua apariţie în colecţia Dar.” De altfel, întreaga activitate a acad. Eugen Simion este cunoscută şi apreciată în Serbia şi „prin tot ceea ce a făcut, în numele Academiei şi al Dumnealui...a fost alături de noi şi tot ce a spus a fost ca un medicament pentru rana care, pentru noi, este Kosovo.” Cu acest prilej, poetul Adam Puslojic a anunţat că, după Marin Sorescu, acad. Eugen Simion va fi al doilea român distins cu „Felx romaniana”.

Răzvan Voncu, redactorul cărţii, a relatat cum s-a născut şi s-a împlinit acest proiect care s-a dorit o imagine a creaţiei literare a prof. Eugen Simion şi un fel de „ghid pentru literatura română”. Este  prima carte de critică apărută în limba sârbă şi este structurată pe patru coordonate: teoria criticii, scriitorii români clasici, scriitorii români contemporani şi scriitorii sârbi. „Cartea a fost concepută ca o introducere, este dublată de o iconografie fabuloasă...La sfârşit a fost adăugat un capitol despre felul în care a fost receptat Eugen Simion de către câteva conştiinţe româneşti, atât din generaţia sa cât şi din tineri...Cartea se prezintă ca un proiect echilibrat...suscită deja un mare interes  şi cred că al doilea pas ar trebui să fie Timpul trăirii, timpul mărturisirii.”

Mulţumind pentru această apariţie, acad. Eugen Simion a vorbit despre identitatea fiecărei culturi într-o viitoare Europă a naţiunilor, în care fiecare cultură să-şi aibă locul său, „un loc care nu este dinainte dat, ci trebuie cucerit şi apărat ... şi va trebui dusă o bătălie, pe care trebuie s-o ducem în mod inteligent şi schimbând ceva din discursul nostru...” Pentru aceasta ar trebui să eliminăm idei de felul „iată occidentul nu ne cunoaşte, ne ignoră” sau „noi suntem sarea pământului” , după cum e necesar să eliminăm şi discursul de tip globalist. O mulţumire şi pentru munca lui Adam Puslojic, membru de onoare al Academiei Române, care a tradus opera multor poeţi români şi a făcut cunoscută cultura română în limba sârbă.

Domnul Paul Tudor, directorul Fundaţiei  Decebal, care editează şi revista „Caligraf”, om de afaceri şi mare iubitor de cultură, venit din Canada, a mărturisit bucuria de a fi împreună la această sărbătoare şi a promis că va ajuta la apariţia versiunii sârbe a poeziilor lui Eminescu.

În încheiere, Eugen Uricaru, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, aţinut să-şi exprime bucuria pentru apariţia acestei traduceri în limba sârbă. Pentru că, spunea Domnia sa, mai mult decât traducerile în alte limbi, acest fel de traduceri în ţările vecine apariţia presupune o judecată de valoare foarte strictă şi a sugerat că ar trebui urmată şi de traduceri româneşti din literatura sârbă.

Atmosfera de cordială prietenie a ilustrat, încă odată, că acolo unde oamenii politici mai caută căi de înţelegere, cultura le află în însăşi esenţa ei ca mereu reînnoit  act de comunicare întru comuniune.