Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 
 

C o m u n i c a t 

Amfiteatrul Ion Heliade Rădulescu al Bibliotecii Academiei Române a găzduit, în ziua de 7 septembrie, sesiunea omagială „Centenar Emilian A. Bratu”(1904 - 1991), organizată de Secția de Științe Chimice a Academiei Române.

Deschizând lucrările sesiunii, acad. Marius Iosifescu, vicepreședinte al Academiei Române, a adus un omagiu marelui chimist ale cărui contribuții științifice sunt repere în istoria ingineriei chimice din țara noastră. „Acad. Emilian Bratu a aparținut acelor generații de intelectuali români care, înainte de ultimul război mondial, și-au desăvârșit studiile peste hotare, revenind apoi în țară pentru a pregăti specialiști de valoare. Ca mulți alți oameni eminenți, el a avut neșansa să-și desfășoare o bună parte a activității sale profesionale într-o perioadă nefericită a istoriei noastre recente, care, în chimie, a fost marcată de o impostură impusă politic într-o atmosferă ubuescă.”

Intitulându-și comunicarea „Academicianul Emilian Bratu, așa cum l-am cunoscut”, acad. Mircea Banciu, președintele Secției de Științe Chimice a evocat anii de studenție când l-a avut ca profesor pe cel care este recunoscut ca ctitor al școlii de inginerie chimică din țara noastră și activitatea acestui om de știință de excepție în cadrul Academiei Române. Deosebit de interesantă a fost subtila analiză comparativa pe care acad. Mircea Banciu a făcut-o între două mari personalității ale chimiei românești din acel timp - acad. Costin Nenițescu și acad. Emilian Bratu.  Absolvent al Facultății de Chimie Industrială din cadrul Școlii Politehnice din București, acad. Emilian Bratu și-a continuat specializarea în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena și la Școala Politehnică din Karlruhe și din Berlin, luându-și doctoratul, la Viena, cu teza „Prepararea izotopului greu al hidrogenului și determinarea constantei de disociere a apei grele”. De-a  lungul vieții sale, acad. Emilian Bratu a îngemănat activitatea didactică și aceea științifică, de numele său fiind legată întemeierea școlii de inginerie chimică și introducerea primului curs de inginerie chimică la Facultatea de Chimie Industrială din București, la care a și fost decan între anii 1955-57 și 1962-71. A făcut numeroase studii privind epurarea apei, presiunea vaporilor saturați, distilarea azeotropă, coroziunea în industria chimică, intensificarea proceselor de transfer prin folosirea vibrațiilor de evaporare, rectificare, fluidizare, absorbție. Dintre lucrările sale amintim: Echilibrul lichid-vapori al sistemelor binare, Ecuația pentru coeficienții de activitate, Calculul schimbătoarelor de căldură spirale, Asupra refluxului optim în coloane de rectificare, Efectul vibrațiilor verticale asupra căderii de presiune în stratul fluidizat ș. a. Tot distinsului om de știință i se datorează și elaborarea unor lucrări de utilitate practică așa cum au fost: Ghid de laborator pentru lucrările practice de tehnologie chimică, Operațiuni unitare de inginerie chimică, Operații și utilaje în industria chimică. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963 și titular în 1974, fiind președinte al Secției de Științe Chimice între anii 19977-1990. În anul 1974 și-a susținut discursul de recepție cu tema „Ingineria chimică”.

Despre întreaga activitate a Omului de Știință și Profesorului Emilian Bratu au vorbit prof. Radu Tudose, membru corespondent al Academiei Române, prof. Octavian Floarea - „Academicianul Emilian Bratu profesorul nostru” și prof. Emil Danciu - „Contribuția profesorului Emilian Bratu la dezvoltarea școlii românești de inginerie chimică”.

Aspectele științifice ale evocărilor s-au armonizat cu reliefarea unor nobile trăsături de personalitate care l-au impus ca model studenților și colaboratorilor, azi personalități în domeniu, și au făcut ca numele său să fie rostit cu venerație, recunoștință și emoție, semn sigur că Profesorul este încă viu în amintirea celor care l-au cunoscut. Dintre acestea am reținut exigența, care „părea” a fi inutilă, căci autoritatea științifică și morală a Profesorului făcea ca studenții să se prezinte la examene  bine pregătiți.

 Au participat membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare, cercetători.