09.10.2013

În ziua de 9 octombrie 2013 s-a stins din viață chimistul Eugen Segal, membru titular al Academiei Române, personalitate de prestigiu a științei românești și mondiale.
 

Născut la 23 mai 1933 la Iași, acad. Eugen Segal și-a făcut studiile liceale la Iași și cele universitare la Facultatea de Chimie, secția Chimie Fizică din București. În 1963 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul cinetic al unor descompuneri endoterme în sisteme solid-gaz. În anii următori și-a perfecționat pregătirea profesională la Institutul de Fizică-chimică al Academiei de Științe din Moscova, Institutul de cataliză a Secției Siberiene a Academiei de Științe a URSS din Novosibirsk și la Departamentul de Inginerie Chimică a Universității Stanford din SUA. Din 1955 a intrat în învățământul superior parcurgând toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor. În activitatea de cercetare științifică și-a concentrat eforturile spre domenii fundamentale ale chimiei fizice: cinetică chimică heterogenă izotermă și neizotermă, chimosorbție și cinetică a reacțiilor catalitice heterogene, cinetică formală. Cercetările sale s-au finalizat în publicarea a peste 494 de lucrări publicate în țară și în străinătate dintre care amintim doar: „Studiul cinetic al reacțiilor heterogene cu ajutorul datelor termogravimetrice”, „Introducere în chimia fizică”, „Méthode non isothermiques utilisées pour la dètermination des paramètres cinétiques des réactions hétérogènes décrites par des équations cinétiques non encadrées dans le modèle d’ordre de réaction”, „Effect of NO and Oxygen upon the Deactivation of Cu/ZSM-5 in NO decomposition”. Este coautor al 12 brevete de invenții. S-a impus în comunitatea științifică și în calitate de președinte al Comisiei de Analiză Termică și Calorimetrie și membru în Consiliul Internaționale de Analiză Termică și Calorimetrie.

Valoarea contribuțiilor sale științifice este atestată și de o serie de distincții pe care le-a primit de-a lungul anilor - premiile I și II ale Ministerului Învățământului pentru activitate științifică, premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române, premiul „Opera Omnia” al CNSIS. Mai multe universități din țară i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa iar Universitatea din București i-a acordat Diploma de Excelență. În anul 2003 a fost distins cu Ordinul național „Steaua României”.

În anul 1991 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și titular în anul 2009. În anul 2001 și-a susținut discursul de recepție dedicat academicianului Ilie Murgulescu, „Dascăl de excepție și creator de știință”.

Prin stingerea din viață a acad. Eugen Segal comunitatea academică pierde pe unul dintre cei mai distinși dintre membrii săi, a cărui activitate științifică se înscrie în tradiția marilor chimiști români, fondator al școlii de cinetică neizotermică apreciată pe plan internațional.
 

01.07.2013

 

Comunitatea academică anunță cu îndurerare că, în ziua de 1 iulie 2013 s-a stins din viață geologul Radu Alexandru Dimitrescu, membru titular al Academiei Române.
 

Născut la 27 noiembrie 1926 la Ploiești, acad. Radu Alexandru Dimitrescu făcut cursurile liceale la București după care a urmat studiile la Facultatea de Mine și Metalurgie din București. În anul 1957 și-a susținut teza de doctorat cu tema „Studiul geologic și petrografic al regiunii dintre Gârda și Lupșa”. După absolvirea facultății și-a desfășurat activitatea ca geolog la Institutul Geologic al României, care s-a transformat ulterior în Comitet Geologic, la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și la Comitetul de Stat al Geologiei. În paralel a desfășurat și o bogată activitate universitară la Catedra de geologie a Institutului de Petrol și gaze din București, la Catedra de Mineralogie a Institutului de Mine din București și, din 1966, la Catedra de Geologie - Mineralogie a Universității „Al. Ioan Cuza” din Iași.

Acad. Radu Alexandru Dimitrescu a desfășurat o bogată activitate de teren și laborator (1948-1966), remarcându-se prin contribuții la descifrarea unor formațiuni geologice, la punerea în evidență a unor formațiuni geologice purtătoare de substanțe minerale utile publicate de-a lungul anilor în peste 150 de cărți, studii și comunicări. Totodată este autor sau coautor a 13 foi ale „Hărții geologice oficiale a României”, dintre care șase pentru Munți Apuseni, șapte pentru Carpații Meridionali ca și a unor hărți metalogenetice ale României. A întreprins studii și prospecțiuni în domeniul zăcămintelor metalifere la Băiuț, Văratic și Cavnic ș.a. Mai amintim că a colaborat la elaborarea lucrării „Mineralogia topografică a României”. Între cercetările sale, un loc aparte l-a avut studiul geologic al întregului fundament cristalin din Munții Apuseni și alte numeroase cercetări care l-au consacrat ca unul dintre cei mai distinși geologi din România.

În semn de recunoaștere a meritelor sale științifice, Radu Alexandru Dimitrescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 și titular în anul 1996. În anul 1998, acad. Radu Alexandru Dimitrescu a susținut discursul de recepție cu tema „Macrostructură și microstructură: cuarțul în petrotectonică”.
 

05.06.2013

 

În ziua de 5 iunie 2013 s-a stins din viață profesor universitar Valerian C. Popescu, membru corespondent al Academiei Române.

Născut în anul 1912 în comuna Negrești, jud. Argeș, Valerian C. Popescu a urmat studiile liceale și universitare la București, unde, în 1939, și-a luat doctoratul în medicină cu teza „Tratamentul fracturilor gâtului femural; osteosinteza extra-articulară după tehnica prof. Amza Jianu”. Și-a continuat specializarea la Institutul Clinic Stomatologic al Facultății de Medicină din București. Rămas în învățământul superior medical, Valerian C. Popescu a urmat toate treptele universitare - asistent, șef de lucrări și conferențiar la Clinica Stomatologică și, din 1955, profesor la clinica chirurgicală buco-maxilo-facială din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din București. S-a evidențiat prin contribuții științifice la probleme specifice ale anesteziei în stomatologie, traumatologiei feței și maxilarelor, malformațiilor și tumorilor buco-maxilo-faciale.

Dintre preocupările sale științifice mai amintim pe cele legate privind acțiunea fluorului în combaterea cariei dentare, depistarea și diagnosticarea cancerului bucal.

Singur sau în colaborare a elaborat o serie de lucrări din care menționăm: „Tehnici în chirurgia stomatologică”, „Dificultăți de diagnostic în sindromul dureros cranio-facial”, „Urgențe în stomatologie”, „Anestezia în stomatologie”, „Radiodiagnosticul în stomatologie”, „Radiologie stomatologică”. În anul 1964 a publicat două volume din tratatul „Chirurgia buco-maxilo-facială”.

Prof. univ. Valerian C. Popescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963, fiind exclus după rămânerea la Paris și repus în drepturi în anul 1990. Totodată, Valerian C. Popescu a mai fost membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Chirurgie Dentară din Paris, al Societății de Medicină din Londra, al Societății Belgiene de Stomatologie ș.a.

 

04.05.2013

 

Comunitatea academică a primit cu tristețe vestea că, în ziua 4 mai 2013, s-a stins din viață savantul Christian de Duve, laureat al premiului Nobel, directorul fondator al Institutului de Duve, membru de onoare al Academiei Române.

Născut în 1917, la Thames-Ditton (Marea Britanie), Christian de Duve și-a luat titlul de doctor în medicină la Universitatea Louvain în 1941, după care a făcut studii aprofundate la Axel Hugo Thorell la Institutul Medical „Nobel” din Stockholm, desăvârșindu-și pregătirea la Școala de Medicină la Universitatea Washington. Sunt anii în care a început activitatea de cercetare supra proprietăților insulinei. Revenit în Louvain, în 1947, Christian de Duve s-a consacrat cercetărilor din domeniul enzimologiei și a reușit identificarea pe cale biochimică și apoi morfologică a două noi organite celulare lisostomii și peroxisomii, importante pentru înțelegerea organizării celulelor. Începând cu anul 1955, este numit titular al cursului de chimie fiziologică la Universitatea din Louvain și, în anii următori, elaborează lucrarea „Le Glucose, Insuline et Diabète”. În anul 1962 a fost numit profesor la Universitatea „Rockefeller” din New York. În 1974, vine la Bruxelles unde înființează Institutul Internațional de Patologie Celulară și Moleculară din Bruxelles, care îi poartă numele și pe care l-a condus până în anul 1991.

Alături de George Emil Palade și Albert Claude, Christian de Duve a primit, în anul 1974, Premiul Nobel pentru medicină. Contribuțiile sale științifice în domeniul patologiei celulare și moleculare, concretizate în peste 250 de lucrări, l-au consacrat ca unul dintre cei mai prestigioși specialiști în această disciplină de vârf a științei contemporane. Anul acesta a publicat volumul de biografii „Șapte vieți într-una”. Ca „visiting professor” a susținut cursuri la universități din Australia, Belgia, Franța, SUA.

Christian de Duve a fost membru al unor prestigioase institute academice între care Academia Leopoldina din Halle, al Academiei de Științe din Paris, Atena, al Societății Regale din Londra, al Societății regale din Canada, al Societății Americane de Chimie, al Societății Europene de Studiere a Diabetului, al Societății Belgiene de Biochimie.

În anul 1999 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A vizitat țara noastră și a colaborat îndeosebi Institutul de Bilogie și Patologie Celulară „Nicolae Simionescu” al Academiei Române.

 

17.04.2013

 

 

Academia Română anunță cu întristare că, în ziua de 17 aprilie 2013, s-a stins din viață fizicianul și inginerul Paul Dan Cristea, membru titular al Academiei Române.

Născut în 13 februarie 1941 la București, acad. Paul Dan Cristea a absolvit ca șef de promoție cursurile Liceului „Sf. Sava” după care a urmat Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Secția Fizică Teoretică a Politehnicii și Facultatea de Fizică, Secția de fizică teoretică a Universității bucureștene. Și-a început cariera didactică în anul 1962, ca preparator, urmând toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor, desfășurând, totodată și o bogată și rodnică activitate de cercetare.

Dintre funcțiile pe care le-a îndeplinit și care dimensionează aria preocupărilor multi și interdisciplinare, amintim: director al Centrului de Inginerie Biomedicală a Universității „Politehnica” din București, consilier al ministrului secretar de stat la Ministerul Educației și Cercetării, director de studii la Departamentul de Științe Inginerești, acum Facultatea de Inginerie în limbi străine din cadrul Universității „Politehnica” din București. A fost coordonator de masterat și doctorat în inginerie electrică, electronică și tehnologii informatice.

Spirit inovator, a abordat un larg evantai de specialități ca bioinformatica, semnalele genomice, prelucrarea numerică a semnalelor și imaginilor, bazele electrotehnicii, teoria și proiectarea circuitelor electrice și electronice, rețele neuronale, agenți inteligenți evolutivi, aparatură medicală computerizată ș.a. Rezultatele acestor cercetări sunt expuse în peste 280 de lucrări publicate în volumele unor conferințe științifice din țară și de peste hotare, peste 280 de contribuții în lucrări și manuale de specialitate și este deținătorul a 11 patente.

Este inițiatorul domeniului semnalelor genomice nucleotidice în care a elaborat lucrări publicate în țară și străinătate cum sunt: “Conversion o Nucleotides Sequences into Genomic Signals”, “Representation and Analysis of DNA sequences” ș. a. A fost professor invitat la universități din Anglia, Australia, Belgia, SUA, India, Finlanda ș.a., organizator și coordonator al numeroase conferințe internaționale și a participat la numeroase manifestări științifice de specialitate.

Din bogata și prolifica sa activitate mai notăm că a fost editor al mai multor reviste de specialitate, membru al mai multor societăți profesionale. Este deținătorul a două premii ale Academiei Române - „Constantin Miclescu” și Traian Vuia” - și premiul pentru cea mai bună lucrare specială a Fundației pentru medicina celulară și moleculară.

Pentru valoarea contribuțiilor științifice, Paul Dan Cristea a fost ales, în 2006, membru corespondent și, în 2011, ca membru titular al Academiei Române.
 

13.04.2013

 

 

Comunitatea academică anunță cu întristare stingerea din viața a istoricului și arheologului Mircea Petrescu-Dîmbovița, membru titular al Academiei Române.

Născut în anul 1915 la Galați, Mircea Petrescu-Dîmbovița a absolvit cursurile liceale la Galați, după care a urmat studii de istorie, filosofie și drept la București, obținând, în 1947, doctoratul în litere și filozofie, specialitatea preistorie. În anul 1938 și-a început cariera universitară ca asistent onorific la catedra de Preistorie și Arheologie a Universității din București și a urmat toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor și decan la Facultatea de Istorie a Universității din Iași.

A îmbinat activitatea universitară cu aceea de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași și director al Muzeului de Istorie al Moldovei. A întreprins numeroase săpături arheologice în Muntenia și Moldova, cu deosebire cu privire la neo-eneolitic, perioada de tranziție la epoca bronzului, prima și a doua perioadă a epocii fierului, perioada formării poporului român și Evul Mediu. A participat la numeroase recunoașteri arheologice în Moldova ale căror rezultate le-a publicat în volumul „Așezări din Moldova de la paleolitic până în secolul XIII”, prioritate tematică în țara noastră.

Bogata sa activitate de cercetare s-a concretizat într-un număr impresionant de cărți, studii, comunicări și rapoarte apărute în țară și peste hotare dintre care reținem: „Nouvelle données concernant le néolotique carpatho-balkanique”; „Depozitul de bronz de la Bârsana” (Maramureș); „Contribuții la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii de fier din Moldova”; „Cetățuia de la Stoicani”; „Populații și culturi în spațiul carpato-dunărean în prima jumătate a mileniului I î.e.n.”; „Metalurgia bronzului”; „Die Nekropole der Noua-Kultur auf der «Țugueta» bei Trușești. Kreis Botoșai, Normoldau, Rumänien”; „Cercetări arheologice și istorice din zona lacului de acumulare Bicaz”. A elaborat manualele „Scurtă istorie a Daciei preromane”, „Istoria României . De la începuturi până în secolul VIII” (în colab.), a colaborat la „Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României” și a participat ca autor și coordonator la vol. I. din tratatul „Istoria românilor”.

Pentru valoarea contribuțiilor sale științifice, Mircea Petrescu Dîmbovița a fost ales, în 1991, membru corespondent și, în 1996, membru titular al Academiei Române. Aprecierea activității sale este atestată și de alegerea sa în prestigioase instituții științifice de specialitate dintre care amintim: membru titular al Institutului de Preistorie și Protoistorie din Florența, membru corespondent al Institutului Arheologic German.

Prin plecarea spre veșnicie a istoricului și academicianului Mircea Petrescu Dâmbovița, Academia Română pierde pe un distins istoric și profesor a cărui operă rămâne în istoriografia românească.
 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006