Absenta ca o miraculoasa prezenta Marin Sorescu ar fi īmplinit 65 de ani, dar s-a facut sa fie ca sa-i sarbatorim nu asa cum am fi dorit, avāndu-l printre noi, ci īn absenta Poetului; o absenta īn care i se zareste prezenta īntr-un spatiu generos cāt nemurirea.

Sedinta comemorativa desfasurata īn ziua de 15 martie 2001, īn aula Academiei Romāne si organizata de Sectia de Filologie si literatura a Academiei Romane a prilejuit evocarea personalitatii Academicianului - Poet.

Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, īn deschidere, citāndu-l pe Edgar Papu dupa care Marin Sorescu face parte dintr-o generatie, care dupa Eminescu este cea mai compacta si mai īnzestrata din literatura romāna, a afirmat ca generatia obsedantului deceniu a īncercat si, īn parte a reusit, sa īngroape realismul socialist si sa reīnnoiasca literatura romāna. De la Singur printre poeti, Marin Sorescu a schimbat formula lirica, īntr-o arta a refuzului, care valorifica negatia poeziei constituite. Dar creatia lui este mai vasta si mai complexa, si Lānga fantezie, ironie, jocurile limbajului, exista cea ce am putea numi o puternica deschidere metafizica, o neliniste de origine necunoscuta, o vocatie incoruptibila pentru permanentele, invariabilele lumii. Destinul i-a fost potrivnic si talentul i-a adus nu numai succes ci si ura. Desi nu a facut concesii regimului totalitar, fiind un rezistent, cu toate acestea, dupa 1990, a fost tinta unor resentimente si frustari, ajungānd sa moara somer. Prea demn sa se exteriorizeze, poetul s-a marturisit creatiei si poemul Maratonistul este semnificativ, o parabola trista, o victorie postuma. Volumul Punte, scris  pe patul mortii cu o luciditate si o disperare metafizica…īn care nu patrund totusi ura, blestemul , frica bestiala… ca niste suspine ramāne mereu sansa poeziei de a spune , ca o victorie asupra fragilitatii trupului.

Pentru acad. Stefan Augustin Doinas, omagiu adus lui Marin Sorescu este un omagiu adus poeziei. Caracteristica principala a operei soresciene este luarea īn raspar a miticului si īn propersiunea cu totul aparte spre simbolizare… īntr-o tentatie organica de a descompune lumea, de a demonta uriasul mecanism al vietii. O adevarata arta de chirurg, dar nu īntr-un act morbid: ea vizeaza ordinea īnsasi a lumii, si astfel viziunea halucinanta se īncarca de tragic. Pentru posteritate ramāne profilul sau spiritual, sunetele inconfundabile ale versurilor sale, chemate mereu sa stārneasca surāsul inteligent al creierului si palpitul generos al inimii.

Scriitorul Fanus Neagu, membru corespondent al Academiei Romane, redactor sef la revista Literatorul, a marturisit ca i-a revenit misiunea de a duce mai departe ceea ce au facut Macedonski si Marin Sorescu pentru revista. Marin Sorescu a fost cel care avea frumusetea verbului romānesc, a perfectului simplu,… facānd din limba romāna instrumentul de īntelegere cu zeii. Avea ideea ca ne putem īmprumuta unii altora de cuvinte…De aceea poetii nu mor, ei numai se nasc.

Dramaturgul Marin Sorescu vine din poetul Sorescu si poetul din dramaturg nestiindu-se care din cei doi a fost primul este ideea cu care si-a īnceput demersul Dumitru Radu Popescu, membru corespondent al Academiei Romane, pentru a o argumenta convingator. Apa, timpul, viata , moartea sunt motivele care īl obsedeaza pe dramaturg. Ceasul moare, timpul moare, apa e plina de primejdii. A urmat o incursiune interpretativa īn piesele "Iona" si "Paracliserul" īn care se poate descifra ideea ca salvarea omului este īn sine, īntr-o īncercare de a cunoaste esecul pāna la capat. Ne-a lasat volume memorabile de versuri si cāteva piese tragice sau tragi-comice, unde cautarea lui Dumnezeu, revolta, stupoarea se articuleaza coerent cu seninatatea si umorul.

Pentru Adrian Paunescu, presedintele Comisiei de Cultura din Senatul Romāniei, Marin Sorescu este un poet de geniu, aparut īn literatura romāna īntr-o generatie de prozatori Marin Preda, Eugen Barbu, Petru Dumitriu, de poeti ca Nichita Stanescu sau Ion Alexandru, arhitecti si cauzasi, critici fara de care confuzia ar fi stapānit lumea literara. Au fost amintiti si critici ca Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Mihai Ungheanu, Valeriu Cristea; au fost amintite si alte nume de poeti si critici, adevarate repere ale istoriei literare. Poetul Marin Sorescu a democratizat limba romāna, dānd acces, pentru noi toti si definitiv, tuturor substantivale amarāte si uitate ale acestei limbi. Īn īncheiere, poetul a recitat din volumul "Infractiunea de a fi" poezia pe care a scris-o La plecarea lui Marin Sorescu.

Virgil Ogasanu a recitat fragmentul Brāncusi fara sfārsit din Starea de destin, din care sa retinem Coloana fara sfārsit este cea mai gānditoare planta de pe acest pamānt…Spunea: Nu vom fi niciodata recunoscatori acestui pamānt care ne-a dat totul. Īn acest pamānt care ne-a dat totul, Brāncusi a īmplāntat pentru vesnicie un stālp de pridvor iesit din māna lui - Coloana fara sfārsit.

Īn acelasi ton evocator, Grigore Vieru a vorbit despre cum l-a cunoscut pe poetul Marin Sorescu si a recitat Mica balada: Pe mine ma iubeau toate femeile / Ca mesterul Manole am cutezat sa ridic o constructie / care sa dainuie vesnic / Am īnceput lucrul si le-am chemat pe toate / Pe Maria, pe Ioana, pe Alexandra, pe Ana, pe toate femeile / A venit una singura; mama / Tu nu m-ai strigat, fiule. A fost ca un strigat catre tara. Cu o durere pe care am simtit-o cu toti, Grigore Vieru a spus ca, la nici un popor nu a īntālnit zeflemeaua, ca sa nu zic ura fata de valorile fundamentele. Exemplele date au īntarit spusele.

Īn īncheiere, acad. Eugen Simion, dezvoltānd o idee a lui Fanus Neagu a spus ca Marin Sorescu si cei din aceasta generatie sunt fiii unui razboi pierdut, copiii unei secete si foamete atroce, care au trecut printr-o dictatura , care i-a luat de copiii si i-a lasat īn pragul batrānetii, creatia unei disperari si a unei vointe enorme de a supravietui prin cultura.

Au fost prezenti acad. Maya Simionescu, acad. Viorel Barbu, acad. Virgil Cāndea, acad. Florin Filip, vicepresedinti ai Academiei Romane, acad. Andrei Tugulea, secretar general al Academiei Romane, membri ai Academiei Romane, sotia poetului, oameni politici si de cultura, iubitori ai poeziei lui Marin Sorescu si elevi ai Scolii Militare, la care a īnvatat poetul si care sunt membri ai cenaclului Marin Sorescu. Si marele absent ce si-a convertit absenta īntr-o prezenta miraculoasa, pe care am pute-o numi soresciana…