În deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, si-a exprimat bucuria de a înmâna însemnele academice scriitorului, filosofului, profesorului, moralistului, omului de carte si de actiune Elie Wiesel, nascut la 30 septembrie 1928, la Sighetul Marmatiei, un nume cunoscut în lumea româneasca, la fel ca în întreaga lume,  care a reusit sa-si transforme viata într-un destin, sau, mai precis, sa faca din viata lui un destin.

Viata linistita din Sighetul Marmatiei, unde traia în buna întelegere o comunitate mica de evrei, s-a schimbat la începutul celui de al doilea razboi mondial, când familia Wiesel si ceilalti evrei au fost deportati la Auschwitz, Buno si Buchenwald. Multi au fost exterminati si a fost asa ca micul Elie sa supravietuiasca acestei tragedii abominabile; a supravietuit ca sa marturiseasca si sa faca în asa fel ca generatiile actuale si cele viitoare sa nu uite. Eliberat din lagarele mortii în 1945, Elie Wiesel a mers la Paris unde a urmat cursurile universitare la Sorbona si a început o prodigioasa activitate de ziarist si scriitor dedicat cu predilectie temei holocaustului.  În 1986 a primit premiul Nobel pentru pace, s-a ocupat de Memorialul Holocastului si a continuat sa scrie eseuri excelente, pentru ca dupa 1990 sa înceapa sa-si publice memoriile, care sunt extraordinare pentru ca aflam aici o tragedie inestimabila, un  destin, o morala, o filosofie existentiala, un scriitor de prima marime. Pentru toate meritele sale, Elie Wiesel a fost ales, în adunarea generala din 6 iunie 2001 a Academiei Române,  ca membru de onoare al Academiei Române ca omagiu pentru eminenta opera spirituala si morala închinata umanitatii contemporane si ca recunoastere a pretuirii cu care onoreaza poporul român, traditiile si cultura lui.

Acad. Eugen Simion a înmânat domnului Elie Wiesel diploma, insigna si carnetul de membru de onoare al Academiei Române si i-a daruit o copie a statuii Gânditorul de la Hamangia, o lucrare despre Academia Româna si o cravata cu sigla Academiei.

Multumind pentru onoarea acordata, domul Elie Wiesel a sustinut discursul de receptie cu tema Lectii de memorie si recunostinta, o marturisire de credinta si constiinta a unui gânditor a carui întelepciune depaseste conditia unui timp tragic, în care înca mai persista ura si violenta, pentru a transmite un mesaj de speranta. Mai persista înca fenomene de antisemitism, rasism si glasul lor este glasul urii. Si întrebarea este cum se permite ca acesti oameni, unii politicieni sa dezonoreze numele si mostenirea poporului dumneavoastra, a poporului nostru. Ar trebui sa se scrie, sa se protesteze, ca aceasta tara sa-si regaseasca respectul pentru sine pe care îl merita. Amintindu-si de anii copilariei, când nu stia ororile ce îl asteptau, anii celor doua ideologii totalitariste ale lui Hitler si Stalin, distinsul scriitor a reactualizat durerea acelui timp al crimei si umilintei, fiecare fiinta care a pierit fiind este unica, cum unica este fiecare fiinta umana. Învatamintele celui de al doilea razboi mondial se pot exprima în aforismul ca toti suntem responsabili unii pentru ceilalti. Si azi mai întâlnim otrava urii si ne întrebam cum este posibil si cum se poate opri acest flagel. Cultura, scrisul sunt generatoare de speranta si  a scrie despre disperare este o forma de a afirma speranta. Masacrele de la Auschwitz si din toate lagarele de concentrare sunt o mare tragedia umana, care arata ca inumanul este parte a umanitatii. Si cum întrebarile genereaza mereu noi întrebari, umanistul Elie Wiesel marturiseste ca întreaga sa viata a stat sub semnul interogatiei. Iar leitmotivul scrisului (romane, eseuri, piese de teatru) constituie o permanenta ancheta asupra adevarului. A cauta adevarul fara a-l gasi este propriu conditiei umane; acest adevar este memoria, iar a scrie este a te angaja în memorie. Este marturisirea unui crez de viata nobil pus sub semnul fara de tihna lupta împotriva raului ce mai bântuie lumea în atâtea si atâtea chipuri.

Acad. Eugen Simion a rostit traditionalul laudatio în care facând referiri la operele lui Elie Wiesel, îndeosebi la Memorii, a apreciat ca în ele se face auzit glasul unui moralist modern, care vrea sa faca o opera morala.

Au participat acad. Maya Simionescu, acad. Florin Gh. Filip, acad. Marius Iosifescu, acad. Gheorghe Vladutescu, vicepresedinti ai Academiei Române, acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, membri ai Academiei Române, membri ai corpului diplomatic, personalitati ale vietii cultural-stiintifice si politice.

Cu acest prilej, în Sala de prezidiu a Academiei Române au fost expuse o serie de manuscrise si carti religioase în limba ebraica, aflate în patrimoniu Bibliotecii Academiei Române.