| 
         COMUNICAT
        
         În
        Aula Academiei Române a avut loc, în ziua de 28 noiembrie, lansarea în
        cadrul academic a Editiei jubiliare a Bibliei,
        redactata si adnotata de ÎPS Bartolomeu
        Valeriu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. 
        
          
          
            
                | 
              Acad.
                Eugen Simion, presedintele Academiei Române, a considerat
                ca aceasta editie a Bibliei este un eveniment al vietii noastre
                spirituale, amintind ca, în urma cu un timp, la Academia Româna,
                a fost lansata Biblia de
                la Blaj, tradusa de Samuel Micu si pregatita de Institutul
                de Istorie din Cluj. În aceste context, a fost anuntata
                aparitia Bibliei tradusa de Episcopul transilvanean Petru Pavel
                Aron, în jurul anului 1760, si ramasa în manuscris, tiparirea
                ei devenind un proiect prioritar al Academiei Române. Poet,
                dramaturg, memorialist, ÎPS Bartolomeu Anania a transpus Biblia
                într-o limba modernizata si a facut-o în
                chip cumpanit. Dupa ce a amintit editiile precedente al
                Bibliei pâna la acea tradusa de Gala Galaction si preotului
                Vasile Radu, acad. Eugen Simion, apreciind frumusetea limbii în
                care a fost alcatuita aceasta editie,  a citit din Capitolul I din Ecclesiastul si l-a felicitat pe
                ÎPS Bartolomeu Anania. | 
             
           
          
         
        În
        rostirea sa, P.F. Teoctist, Patriarhul
        Bisericii Ortodoxe Române, membru de onoare al Academiei Române
        apreciind ca, în preajma sarbatorilor, lansarea acestei editii
        jubiliare a Bibliei semnifica împlinirea a doua mari îndatoriri pe
        care le are Biserica: Aceea de a avea în limba poporului izvorul vietii, Cuvântul lui
        Dumnezeu pentru a-l învata si a-i da îndestulare sufleteasca din
        acesta si pentru avea acest cuvânt în limba poporului. Pentru ca liturgica noastra ortodoxa este împanata de versete din
        Biblie, care e si armonie si pronuntare corecta si muzicalitate în
        acelasi timp. Aceasta Biblie este ca o ofranda
        a sufletului ÎPS Bartolomeu Anania, care a înteles sa purceada la 
        aceasta grea osteneala de ani de zile si a împlinit-o, dând întelesul
        cel mai potrivit si din punct de vedere teologic si filologic…Este o
        ofranda pentru cultura noastra nationala…Pentru Biserica este o
        bucurie ca intelectualitatea este alaturi de stradania noastra si vom fi
        totdeauna bucurosi sa avem împreuna cu noi pe toti cei care strajuiesc
        bibliotecile, studiaza documentele si ne dau neîncetat marturii despre
        osteneala de a pastra puritatea exprimarii Cuvântului lui Dumnezeu.
        
         
        Acad.
        Gheorghe Vladutescu,
        vicepresedinte al Academiei Române, a apreciat acest eveniment
        editorial dintr-o perspectiva filosofica, subliniind ca istoria traduceri Bibliei într-o cultura este, în acelasi timp, si o
        istorie sacra, teologica, eclesiastica a acesteia, oglindiri ale unei
        stari culturale. Prin secole, Biblia lui Serban Cantacuzino, a lui
        Samuel Micu, aceea din 1914, a lui Nicodim Munteanu, Gala Galaction si
        Vasile Radu, acelea din 1938, din 1944
        au fost tot atâtea oglindiri
        ale unor stari culturale. Faptul ca ÎPS Bartolomeu este si teolog
        si poet a facut ca aceasta talmacire sa fie si întreaga
        si frumoasa…Dubla deschidere, spre teologie si poezie, a acestei
        noi editii a Bibliei poate aduce
        ceva în plus educatiei si culturii religioase.
        
         
        În
        încheiere, ÎPS Bartolomeu a
        relatat povestea acestei
        aparitii a Sfintei Scripturi, aducând un omagiu celor care au trudit
        pentru aparitia Bibliei din 1988. Definind Sfânta Scriptura ca  modalitatea literara a încarnarii
        Logosului, prelungirea întruparii lui prin pana inspirata a autorilor
        sacri, ÎPS a precizat ca 
        limba teologica a Bibliei nu trebuie cautat limbajul teologiei
        sistematice…Daca teologia sistematica este vorbire despre Dumnezeu, Sfânta
        Scriptura este vorbirea lui Dumnezeu despre Sine Însusi. Biblia lui
        Serban Cantacuzino din 1688 ramâne una de referinta si de atunci
        fiecare noua editie a fost supusa unei îmbunatatiri ca exactitate a
        traducerii sau plasticitate a limbii. Desavârsirea talmacirii ramâne
        un ideal si e bine sa retinem ca o
        traducere sau o diortosire a Bibliei, în versiune definitiva, cu sensul
        ca în veci neschimbabila nu este posibila în nici o cultura si în
        nici o limba. Si aceasta pentru ca textele
        apar în editii critice tot
        mai bune si mai complete si, în al doilea rând, orice limba evolueaza.
        Apoi, Biblia însumeaza cel
        mai bogat vocabular, cu termeni din domenii extrem de variate -
        credinte, evenimente si practici religioase, anatomia, psihologie si
        patologia omului, mediu înconjurator, fauna, flora, fenomene ale
        naturi, hrana, îmbracaminte, constructii, meserii de tot felul,
        entitati si mecanisme  sociale,
        etc. Nu odata, pentru întelegerea unor cuvinte e nevoie sa se
        apeleze la context, ceea ce înseamna a
        gândi nu numai filologic ci si, neaparat, teologic. Aceste
        afirmatii au fost ilustrate convingator cu citate din Biblie din editia
        lui Serban Cantacuzino. Aducând un omagiu celor care au trudit pentru 
        a face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, ÎPS Bartolomeu a amintit
        de smerenia lor si daca semnau, atunci când o faceau, o faceau ca
        asumare a raspunderii. De aceea omagiu este adus carturarului, om
        al datoriei, rob al gândului muncitor, singuratecul noptilor de taina,
        framântat de nelinisti si îndoieli, înfricosat ca sta fata în fata
        cu Graiul Însusi a lui Dumnezeu, de a carui dreapta talmacire va trebui
        sa dea seama la Judecata de apoi. Cautând cuvântul
        care sa exprima adevarul, cum spunea Mihai Eminescu. Lui i se cuvine 
        omagiu, stiutul sau
        nestiutul de astazi, în veci pomenitul de graiuri îngeresti. Deschidem
        cartea si nu-l aflam în carte, închidem cartea si el se afla întrânsa.
        
         
        Au
        participat acad. Maya Simionescu, acad. Florin Filip, vicepresedinti ai
        Academiei Române, acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române,
        membri ai Academiei Române, membri ai Sfântului Sinod, cercetatori,
        preoti, împartasind, poate, tainic 
        cuvintele lui Solomon: Caci
        Domnul este Cel ce da întelepciunea si din El izvorasc întelegerea si
        cunoasterea; El comoara le agoniseste celor ce conduc spre mântuire si
        le ocroteste drumul, ca sa pazeasca El calea celor ce merg dupa dreptate
        si sa pazeasca drumul celor ce se tem de El. Si, în chip de
        multumire, cuvintele din Psalmul 99 al lui David: Cu
        bucurie strigati-I Domnului tot pamântul, Domnului slujiti-I 
        întru veselie, cu bucurie veniti-I înainte! Cunoasteti ca Însusi
        Domnul este Dumnezeu, ca El ne-a facut pe noi si nu noi însine, ca noi
        suntem poporul Sau si turma pasunii Sale…Lui sa-I aduceti lauda,
        numele Lui laudati-L, ca bun este Domnul, ca în veac este mila Lui si
        din neam în neam adevarul Sau. 
        |