Romanitatea
orientala
a fost tema sesiunii stiintifice desfasurata în Aula Academiei
Române, în ziua de 30 ianuarie, organizata de Academia Româna,
Ministerul Afacerilor Externe si Facultatea de litere a
Universitatii din Bucuresti.
În
cuvântul de deschidere, acad. Eugen
Simion, presedintele Academiei Române, a subliniat ca romanitatea
orientala este o permanenta a istoriei noastre, o idee esentiala a
constiintei noastre nationale, începând cu cronicarii, continuând cu
reprezentantii Scolii Ardelene cu revolutionarii de la 1848, cu înfaptuitorii
Unirii Principatelor si cu toti marii istorici si scriitorii, afirmata
în toate marile momente ale afirmarii noastre nationale. Academia Româna
rediscuta aceasta tema, bazându-se pe câteva elemente perene - formarea
limbii române, istoria românilor, apartenenta noastra la cultura
europeana, la un mod de a fi, o strategie politica si fructuoasa.
Mircea
Geoana, ministrul
Afacerilor Externe, a motivat discutarea acestei teme acum cu
necesitatea schimbarii unei paradigme - abandonarea
eternei noastre situari la periferie, a unui anumit complex al
provincialismului si al justificarii prin dimensiunea noastra latina…A
venit clipa ca interesele românesti si contributia noastra sa capete o
alta pondere într-o Europa unita. Aceasta înseamna depasirea
caracterului stiintific în sensul situarii României într-un context
modificat, în care poate fi un
stimul si un argument în sfera diplomatiei culturale, într-un moment
în care multiplicarea canalelor si mijloacelor de dialog diplomatic
este o necesitate. În actualul dialog politic, economic, cultural
România se poate afirma ca veriga
de maxima importanta a insulelor latinitatii din culturile regiunii…în
structurarea unei noi comunitati transfrontaliere a culturii bazate pe
spiritul romanitatii orientale si pe valorile culturii. Dezbaterea
este, sub acest aspect, un semn al deschiderii spre obiective mai
pragmatice, fata de o problema
care nu poate fi abordata cu partizanatul închistat al ideilor
preconcepute, ci doar prin cautarea si gasirea unor modalitati noi si
flexibile de aplicare în interesul integritatii si continuitatii
culturii europene.
Reusita
acestei noi abordari este asigurata de întemeierea ei stiintifica, asa
cum au
si ilustrat comunicarile prezentate în aceasta sesiune. Acad. Marius
Sala urmarind drumul de la
latina la româna a scos în evidenta uimitoarea unitate, despre
care au scris Sextil Puscariu, Eugenio Coseriu, Mioara Avram. În acest
cadru,
unitatea limbii române este data de asemanarile de profunzime din evolutia
fonetica, structura gramaticala, vocabularul fundamental. Aceasta
unitate este surprinzatoare daca tinem seama ca pâna în secolul XIX,
teritoriul de raspândire a dacoromanei a fost divizat în formatiuni
statale distincte, proprii sau subordonate altor state. Cum se stie,
granitele vremelnice nu au reusit sa împiedice contactele permanente
economice si culturale. Factorii
care explica aceasta unitate sunt transhumanta, organizarea feudala târzie
si mai laxa decât în Occident, care a permis diverse migratii
individuale si colective si, în sfârsit, circulatia interzonala a
culturii. Semnificativ în acest sens
este glotonimul român, pastrat din latina
- romanus
- numai în limba noastra. Glotonimul român
arata atât constiinta apartenentei genealogice(de origine, a statutului
de cetatean roman, opus barbarilor, si de crestin, opus pagânilor), cât
si unitatea dialectelor din nordul si sudul Dunarii.
Ilustrând
Componenta substratului în
structura românei comune, prof. univ. Grigore
Brâncus a
pornit de la definitia ca româna
este latina vorbita necontenit în zona Carpatilor si a Dunarii de Jos.
Este o limba vorbita cu constiinta continuitatii în timp; o limba care
se situeaza, în toate fazele evolutiei ei, în opozitie cu celelalte
limbi din sud-estul Europei. În aceiasi perspectiva, comunicarile
sustinute de dr. Nicolae Saraamandu - Romanitatea
rasariteana, de dr. Catalina
Vatasescu - Element latin în
româna si albaneza au adus noi argumente privind unitatea
romanitatii orientale. Prof. Neagu
Djuvara a raspuns în termeni reali si întru-câtva îngrijoratori
la întrebarea Care a fost istorica a romanitatii sud-dunarene.
Prof.
Liliana Ionescu - Ruxandroiu a prezentat felul în care romanitatea
orientala este reflectata în unele lucrari ale unor specialisti
straini, cu aplicare la doua lucrari recente de sinteza, cu titlul The
roamnce language, dar si cu trimitere la altele.
Desi stiintifice, aceste lucrari sunt umbrite de influentele limbajului si gândirii politice actuale, de discutiile
despre integrarea europeana, de globalizare. Numeroasele trimiteri
au convins ca desi membra a
clubului roamnic -ce-i drept de data relativ recenta -, româna este
putin si superficial cunoscuta. Mai mult, nu odata, cercetarile
fundamentale ale specialistilor români, multe dintre ele în limbi de
circulatie, sunt ignorate.
Au
participat acad. Marius Iosifescu, acad. Gheorghe Vladutescu,
vicepresedinti ai Academiei Române, acad. Victor Voicu, secretar
general al Academie Române, membri ai Academiei Române, cadre
didactice universitare, specialisti.
|