COMUNICAT
În
ziua de 17 aprilie, în aula Academiei Române, s-a desfasurat simpozionul
consacrat comemorarii a 125 de ani de la nasterea prof. Negoita
Danaila, membru de onoare al Academiei Române.
În
cuvântul sau de deschidere, acad, Marius
Iosifescu, vicepresedinte al Academiei Române, moderatorul
lucrarilor, a caracterizat pe prof. Negoita Danaila ca pe fondatorul învatamântului
superior de chimie industriala din România si un important precursor al
industriei noastre chimice moderne. Ales ca membru corespondent al
Academiei Române în anul 1936 si membru de onoare în 1939, Negoita
Danaila a fost eliminat, împreuna cu alte mari personalitati, în anul
1948, pentru a fi repus în drepturi abia în anul 1990. Avem
un exemplu caracteristic de penalizare a valorii profesionale pe motive
politice…Azi nu ne mai ramâne decât sa restabilim adevarul si sa-l
proclamam cu tarie. Cred ca în acest spirit trebuie sa vedem si
manifestarea de astazi.
Prof.
univ. Ecaterina Andronescu,
ministrul Învatamântului si Cercetarii, l-a prezentat pe prof. Negoita
Danaila ca primul decan al
Facultatii de Chimie Industriala de la Politehnica din Bucuresti. Nascut
în anul 1878, Negoita Danaila a absolvit Politehnica din Charlottenburg
si a fost profesor si apoi decan al Facultatii de Chimie Industriala din
Bucuresti. Considerat ca unul dintre întemeietorii învatamântului
superior de chimie tehnica, s-a consacrat îndeosebi cercetarilor din
domeniul chimiei organice aplicate, cu o atentie aparte produselor solului
si subsolului, înfiintând o adevarata scoala unde s-au studiat si
valorificat toate materiile prime din tara noastra – carbunii, petrolul,
materialele de constructie, cercetate pe regiuni si straturi geologice.
Dintre numeroasele lucrari elaborate singur sau în colaborare amintim: Studiu
asupra marii industrii chimice anorganice franceze; Asupra utilizarii
hidrocaburilor aromatice din fractiunile de petrol; Studiul chimico-tehnic
al lignitilor românesti din judetele Dâmbovita, Muscel, Bacau; Sur le
dosage volumetrique des hydrocarbures non satures a double liaison,
aromatoques et satures, des fractions de petrole et de goudron. În încheiere,
Doamna ministru Ecaterina Andronescu a spus: Profesorul
Negoita Danaila a fost, alaturi de marii profesori ai Scolii de
Chimie Industrala, unul dintre marii dascali ai neamului nostru pe care
l-a slujit cu credinta si daruire. Ei au urcat cu convingerea ca urcusul
are sens. Cu gândurile încarcate de recunostinta pentru imensa mostenire
ce ne-au lasat îl întelegem pe Cioran când spune ca “ne fascineaza
doar cei care s-au nimicit încercând sa dea sens vietii lor”.
Prof.
univ. dr. ing. Frumuzache Barca
de la Universitatea “Politehnica” Bucuresti a evocat începuturile învatamântului
românesc de inginerie chimica, cu anul1904, când s-a înfiintat, prin
lege, catedra de chimie tehnologica de la Facultatea de Stiinte din
Bucuresti, unde Negoita Danaila a fost profesor. În anii 1914-1920 s-a
creat o sectie de chimie industriala la Universitatea din Bucuresti si, la
putin timp, prof. Negoita Danaila s-a preocupat de organizarea cat
catedrei, cât si de dotarea si organizarea institutului de cercetare,
orientate spre satisfacerea necesitatilor noastre. Învatamântul
întemeiat de prof. Negoita Danaila s-a dezvoltat pe 6 sectii
specializate: electrochimie si metalurgie; Grasimi animale si vegetale;
Industria lumânarilor si sapunurilor; Industria tabacariei; Explozivi,
gaze de lupta si fibre textile; Industria petrolului si a carbunilor.
Cu unele modificari, aceasta structura s-a pastrat aproape un secol Desi
în 1921 s-a reînfiintat Scoala Politehnica din Bucuresti, prof. N.
Danaila a condus sectia pe care a creat-o, pâna în 1938, când cele doua
institutii fuzioneaza si apare Facultatea de Chimie Industriala, al carei
prim decan a fost distinsul om de stiinta pâna în 1944, când s-a
pensionat. Principiile de baza
introduse de prof. N. Danaila în organizarea învatamântului si
cercetarii de specialitate au fost: unitatea pregatirii inginerilor,
chimistilor si cadrelor didactice; necesitatea dezvoltarii de centre de
cercetare alaturi de catedrele din învatamânt; necesitatea colaborarii
catedrelor cu unitatile productive si cu ministerele economice, astfel încât
cercetarea universitara sa fie primul sustinator al acestora; necesitatea
a 2 ani de pregatire de specialitate, a unei practici de specialitate de
cel putin 3 luni si a unei lucrari de diploma care sa reuneasca probleme
de cercetare si proiectare. Principiile sale au ramas si trebuie sa ramâna
actuale.
Despre
Perenitatea preocuparilor
stiintifice ale profesorului Negoita Danaila a vorbit prof. Angela Lupu, pentru care a
vorbi despre profesorul Negoita Danaila este un gest de curaj deoarece
opera sa a fost atât de complexa si vasta, încât risti sa omiti ceva,
ceva ce sigur este important. Întreaga
activitate a Profesorului a fost animata de crezul pe care l-a
marturisit astfel: Pentru a putea contribui cu ceva la progresul general al stiintei
universale, trebuie sa se înceapa prin a face stiinta nationala, care pe
lânga partea ei de generala de esenta universala, mai are particularul,
specificul national, care adeseori este deschizator de drumuri în stiinta
ca si în arta. Prof. Negoita Danaila a înteles ca omul de stiinta,
chimistul în special, nu se formeaza solitar si s-a înconjurat de
numerosi colaboratori, ceea ce i-a permis sa abordeze o tematica vasta si
diversa ce a cuprins toate domeniile chimiei, petrochimie, carbochimie,
chimie analitica, medicamente, coloranti,
compusi macromoleculari. Ideile si orientarile aparusera dar
trebuiau continuate. Tocmai aceasta necesitate a înteles-o profesorul
Danaila si a dovedit-o prin întreaga sa activitate profesionala.
Colaboratorii sai au devenit, la rându-le, creatori de noi specialitati
în cadrul facultatilor de chimie. Dintre acestia s-au remarcat: prof. Ion
Atanasiu, creatorul scolii de electrochimie, prof. Isac Blum, creatorul
sectiei de carbuni si carbochimie, prof. Tudor Ionescu la tehnologie
chimica, I.V. Nicolescu la cataliza…Magistrul
nostru spunea: Un conducator stiintific este cel mult un dirijor de
orchestra, mai putin însa un regizor. Reusita depinde de talentul
executantilor sau al actorilor. Fireste, independenta cercetatorilor într-un
colectiv trebuie sa fie mult mai mare decât al membrilor unei orchestre
sau unei trupe de teatru. Rolul conducatorului stiintific, daca este vorba
de o cercetare adevarata, este numai acela de coordonator. El este însa
si un cercetator la rând cu ceilalti…Profesorul Negoita Danaila a înteles
ca performanta industriala este imaginea directa a gradului de penetrare a
progresului tehnico-stiintific în economia unei tari. Cu cât gradul de
dezvoltare al stiintei si tehnologiei este mai ridicat incluzând
cercetarea proprie, cu atât tara are o economie mai performanta si mai
bine ancorata în economia mondiala. De aceea prof. Negoita Danaila
este un precursor a ceea ce s-a realizat în domeniul cercetarii si învatamântului
din domeniul chimiei si un exemplu
demn de urmat pentru tinerii din zilele noastre în al caror suflet desi
se produc transformari, vor constata în vremurile ce vin, ca fara chimie
nu poate exista în tara noastra o economie reala si ca aceasta problema
trebuie reevaluata în viitor. Iar noi, chimistii sa ne îndreptam cu
recunostinta catre înaintasii nostri si sa iubim chimia cel putin
cât au iubit-o ei.
Prof.
Ion Bolocan de la Universitatea
Petrol-Gaze din Ploiesti, în comunicarea cu titlul Profesorul Negoita Danaila si industria petrolului din România a
ilustrat felul în care profesorul N. Danaila, pe parcursul a peste trei
decenii de activitate a adus importante contributii la progresul
cunoasterii în domeniul chimiei petrolului din tara noastra si, împreuna
cu colaboratorii sai au desfasurat o adevarata activitate de pionierat si apostolat. Referindu-se la lucrarile
scrise singur sau în colaborare, prof. Ion Bolocan le-a grupat astfel: studiul
compozitiei chimice a titeiurilor românesti si metodelor de analiza a
fractiunilor de petrol(14 lucrari); compozitia si obtinerea petrolurilor
lampante(4 lucrari); obtinerea uleiurilor de transformator(2 lucrari);
uleiuri lubrefiante(8 lucrari); oxidarea parafinei(3 lucrari); pacurile
românesti(8 lucrari); cerurile de petrol(2 lucrari); fractiuni de petrol
si explozivi folositi în armata(8 lucrari). Negoita Danaila a adus
importante contributii si la organizarea industriei petrolului din tara
noastra înca din anul 1937, când a fost presedintele unei comisii înfiintate
pe lânga Banca Nationala a României, care evalua
potentialul economic al industriei petrolului si al industriei chimice în
anii premergatori celui de al doilea razboi mondial. Ca urmare a studiilor
sale s-a tiparit, în conditii grafice deosebite, lucrarea “
Contributiuni la problema materiilor prime în România”. În raportul
referitor la petrol, comisia a elaborat un adevarat program de
valorificare a petrolului si gazelor din tara, referindu-se la:1)
rezervele de hidrocarburi gazoase si lichide si problemele
tehnico-economice privind aceste rezerve; 2) valorificarea industriala a
hidrocarburilor lichide si gazoase; 3) obtinerea benzinei sintetice prin
lichefierea carbunilor.
Ing.
Liliana Muresan, nepoata
profesorului Negoita Danaila a prezentat Institutul
de Chimie industriala ca o adevarata familie a cercetatorilor, o
istorie afectiva a acestei scoli stiintifice, condusa de prof. Negoita
Danaila; un institut care pâna 1928 a
promovat 56 de ingineri chimisti industriali, diplomati care au intrat
imediat în diverse institutii industriale particulare din tara unde au
fost primiti cu bucurie si cotati ca buni specialisti; si 63 de studii si
note originale. Într-adevar, o adevarata familie de specialisti, dar
si cetateni care s-au implicat în viata cetatii, câta vreme aflam ca toti
colaboratorii au facut front comun în timpul prigoanei evreilor, pentru
ca prof. Isac Blum sa poata lucra în continuare si sa-si primeasca
retributia cuvenita. În timpul prigoanei legionare, prof. Negoita
Danaila a dat toti bani pe care îi avea
familiei unui inginer urmarit de camasile verzi. Verticalitatea
morala a acestui distins savant si om s-a manifestat în timpul dictaturii
legionare când, cu o politete rece
i-a invitat pe “domnii studenti sau profesori” care venisera la curs
în uniforma legionara sa mearga acasa si sa se schimbe. ”Asa cum eu vin
la cursuri în costum si cu cravata si cu o tinuta îngrijita, mi se pare
nefiresc sa apareti în camasa verde si uniforma nespecifica amfiteatrelor
universitare. Ce faceti în timpul Dvs. liber va priveste, dar la
cursuri va cer respect.” Si , culmea, a fost ascultat. S-a mai
amintit ca pe baza documentatiei întocmite
de batrânul profesor pensionar, uitat apoi de toti, s-a înfiintat
ICECHIM si Institutul National de Documentare Tehnica. Da, a fost
uitat, dar nu de toti cei care l-au cunoscut si l-au apreciat. În
Bucuresti nu exista o scoala care sa-i poarte numele, dar în satul sau
natal, Bucesti, com. Ivesti jud. Galati, scoala ca si o strada din
apropierea casei parintesti îi poarta
numele. De altfel, primarul comunei, Ionel Corpaci, viceprimarul,
Costel Oprea, Gh. Popa, directorul Scolii si Gh. Fratita au trimis o
emotionanta scrisoare de multumire.
Au
participat membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare,
studenti într-un gest de cuvenit omagiu adus unui mare specialist si om,
deschizator de drum în chimia industriala româneasca.
|