„Munca face ziua mai scurtă şi viaţa mai lungă”

În deschidere, acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, a adus un omagiu Doamnei academician Maria Brezeanu, amintind că o cunoaşte mai bine din 1991, când a fost aleasă membru corespondent, din 1993 fiind membru titular al Academiei Române. Ca preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Chimice a participat la şedinţele Prezidiului Academiei Române, distingându-se printr-un „rol stabilizator”, calitatea de excepţie, care a avut darul să întărească ideea că „poţi fi un om excepţional în domeniul de activitate, păstrând în viaţa de toate zilele un comportament normal, respectând valorile bunului simţ, fără să ridici vocea, fără să fii obsedat de preeminenţa ta printre confraţi”. Calităţile prin care se distinge academicianul Maria Brezeanu sunt „cele ale bunului simţ, ale modestiei şi darului de a-i face pe cei din jur mai liniştiţi şi mai buni”.

Vorbind despre acad. Maria Brezeanu, acad. Mircea Banciu, preşedintele în exerciţiu al Secţiei de Ştiinţe Chimice a amintit că a cunoscut-o de mult, din cartea tatălui său despre acad. Gh. Spacu, unde a aflat de tânăra lui colaboratoare, Maria Rădăcină...A întâlnit-o mai târziu, prin anii ’70, când Facultatea de Chimie a Universităţii s-a unit cu aceea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic. În toate împrejurările, se remarca prin „seriozitatea abordărilor, logica conducerii cercetărilor, atenţia acordată părţii experimentale, dezvoltarea armonioasă a domeniilor de cercetare... entuziasmul şi profunzimea gândirii şi a preocupărilor sale”. Pentru cei 56 de ani de catedră, Profesorului Maria Brezeanu i se potrivesc, cum nu se poate mai bine, cuvintele lui D. Diderot: „munca face ziua mai scurtă şi viaţa mai lungă”. A avut şansa unor profesori de seamă, pe care i-a omagiat în discursul de recepţie „Şcoala Românească de chimie coordinativă”, dintre care Gh. Spacu şi Petre Spacu. Trebuie 
spus că acelaşi lucru îl spun astăzi despre Domnia Sa cei care i-au fost discipoli, între ei, Marius Andruh, ales membru corespondent al Academiei Române la 47 de ani. Ca preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Chimice s-a distins prin capacitatea remarcabilă de muncă, entuziasm, discreţie, politeţe, calm, perseverenţă, reuşind să ridice nivelul cercetării din institutele dependente. Mai presus de toate, modestia Doamnei academician este comparabilă cu aceea a regretatei Ecaterina Neniţescu Ciorănescu. 

Între munca de cercetare şi aceea de profesor a Doamnei acad. Maria Brezeanu a există o relaţie de reciprocă îmbogăţire, adevăr subliniat de toţi cei care i-au fost colaboratori sau discipoli. Depănând amintiri de peste o jumătate de veac, acad. Victor Emanuel Sahini a vorbit despre complexitatea activităţii Doamnei acad. Maria Brezeanu, caracterizată de o „deosebită seriozitate, atenţie şi migală, dar şi cu multă profunzime şi deschidere către aspectele noi ale domeniului său”. Sunt cuvinte care au revenit şi în alte intervenţii ca un laitmotiv pentru „un model al felului în care este normal să se asigure într-un colectiv o atmosferă de lucru prietenoasă şi sinceră, de ajutor reciproc dar şi de muncă entuziastă a fiecăruia, de respect şi consideraţie pentru profesori dar şi de înţelegere şi sprijin pentru cei tineri. Toate acestea, şi multe alte calităţi, au făcut ca Doamna acad. Maria Brezeanu să de bucure de stima şi aprecierea celor cu care a lucrat, a colegilor din catedră şi institut, din Academia Română”.

Când Profesorul devine un model de comportament

A venit rândul foştilor discipoli, azi personalităţi recunoscute ale ştiinţei şi învăţământului universitar de chimie. Pe un ton confesiv, poematic prof. univ. Ecaterina Andronescu îşi amintea că, după ce auzise de la colegi despre activitatea distinsei sărbătorite, când a cunoscut-o i s-a părut a fi...”neadevărată pentru că avea un firesc neobişnuit, o privire extrem de blândă, dar în acelaşi timp exigentă...cu o disponibilitate de comunicare cum rar se întâmplă la oameni de asemenea înălţime, cu o generozitate puţin obişnuită de a dărui din ştiinţa de carte şi experienţa sa celorlalţi din jur, cu capacitate de a construi colective demne de toată consideraţia”. De unde toate aceste adunate într-un singur om? „Din inteligenţa pe care a dat-o Dumnezeu, din darurile cu care Dumnezeu le-a hărăzit...Şi ca toate acestea, cum spune poetul, să aibă un nume, am spus că toate vin din înţelepciunea Doamnei Profesor Maria Brezeanu”. Mai este o anume vrajă, proprie oamenilor de înaltă ţinută spirituală ce face ca întâlnirea cu Doamna Maria Brezeanu să fie o bucurie, îngemănare a celor mai înalte aspiraţii cu cele mai profunde sentimente de iubire şi respect pentru semeni.

Aceste calităţi amintite i-au menţinut o anumită tinereţe, fiindcă, aşa cum spunea prof. Marius Andruh, membru corespondent al Academiei Române, aceasta este „o caracteristică a tuturor spiritelor creatoare, cărora vârsta nu le adaugă decât un plus de experienţă”. O experienţă, care, de la un an la altul, a însemnat îmbogăţirea şi diversificarea tematicii de cercetare, capacitatea de a stimula pe cei tineri, cărora le-a transmis, împreună cu cunoştinţele de specialitate şi ceva din acel tainic entuziasm al căutătorilor de noi posibilităţi de creaţie. La începutul anilor ’90, Domnia sa a lansat „domeniul incitant al sulfurilor mixte şi polinucleare, cu un puternic impact în ştiinţa materialelor şi în nanotehnologie”. Graţie calităţilor sale, pe parcursul acestor ani, Doamna academician Maria Brezeanu a reuşit să polarizeze specialişti din diferite domenii: chimia de sinteză, magnetism, stectroscopie Mössbauer, chimia şi fizica stării solide. Nu este de mirare că, „urmându-i exemplul, mulţi dintre foştii studenţi şi doctoranzi activează cu acelaşi entuziasm şi devotament pentru cercetarea ştiinţifică în universităţi şi mari institute de cercetare din ţară şi din străinătate”.

 „Nu toţi avem privilegiul de a lucra pe lângă un maestru, dar mie, destinul mi-a hărăzit această favoare” a mărturisit prof. Ioana Jitaru, adăugând că ceea ce a impresionat-o au fost: „seriozitatea şi exigenţa cu care trata problemele, pasiunea extraordinară pentru activitatea practică, dorinţa de a trece imediat la experimentarea în laborator, ca şi 
amabilitatea şi căldura cu care mă primea la discuţiile ştiinţifice, m-au obligat, m-au determinat să fiu mai responsabilă, cu dorinţa de a-i arăta că vreau şi pot să mă ridic la exigenţa Domniei sale”. Şi pentru un profesor nu poate fi o bucurie mai mare decât aceea ca foştii discipoli să considere că ai fost o şansă a vieţii lor. Motivele sunt numeroase - claritatea cursurilor, capacitatea de a decela şi expune esenţialul, prezentarea firească şi „un talent inegalabil de a transmite cu cea mai mare exactitate şi în cea mai adecvată formă cunoştinţe dintre cele mai dificile şi mai greu accesibile”. La toate se adugă ştiinţa şi arta de a le transmite încrederea în reuşită şi perseverenţa de a o realiza. 

Dr. Luminiţa Patron, şefa laboratorului de chimie coordinativă a Institutului de Chimie Fizică al Academiei Române a subliniat cât de decisivă este întâlnirea cu un mentor, fără de care „speranţele se spulberă şi tânărul se poate pierde în hăţişurile vieţii”. În acei ani, la Facultatea de Chimie de pe Splai era o atmosferă deosebită creată de mari 
profesori - Doamna Brezeanu, Doamna Gheorghiu, acad. Petru Spacu -, prielnică înfiripării unor legături puternice care aveau să reziste şi să rodească în timp. De la acad. Petru Spacu a reţinut îndemnul: „lucrează acum, cât de mult poţi, ceea ce îţi place, pentru că nu se ştie ce va fi mai târziu”. Au fost nu puţine momente grele - cutremurul de pământ din 1977 şi alt fel de cutremure...Cercetările au continuat, unele s-au finalizat în mai multe brevete de invenţie, dintre care 8 aplicate, s-a acumulat o experienţă bogată. Astăzi, colectivul de chimie coordinativă a Institutului de chimie fizică „I. G. Murgulescu”, coordonat de acad. Maria Brezeanu are 80% din temele de cercetare din domeniul chimiei combinaţiilor complexe polinucleare - materiale avansate şi precursori de materiale avansate.

Pe acordurile imnului Gaudeamus Igitur cei prezenţi s-au ridicat în picioare şi au aplaudat îndelung... 

Când la tribună a urcat Doamna academician Maria Brezeanu s-a aşternut o adâncă linişte. În cuvinte puţine, Doamna Maria Brezeanu a mulţumit tuturor, colegilor şi foştilor studenţi, asigurând că „cea mai de preţ răsplată pe care o puteam aştepta sunt realizările lor cu totul deosebite, rod al pasiunii şi dăruirii puse în slujba dezvoltării chimiei coordinative... Ceea ce las în urmă este o contribuţie modestă la un domeniu de mare actualitate al chimiei coordinative. Pentru mine, însă, această contribuţie capătă o semnificaţie mult mai profundă, poate chiar alte dimensiuni...În această contribuţie am investit mult. N-aş greşi dacă aş spune că tot ceea ce aveam mai bun, întreaga mea putere de muncă, capacitatea de creaţie, efortul de a ţine pasul cu cercetarea în domeniu, în condiţii uneori destul de vitrege, precum şi grija permanentă de a ocoli cercetarea de rutină”.

Să ne ajute Dumnezeu să mai fim  încă mulţi ani în preajma Dumneavoastră, Doamnă academician Maria Brezeanu.