ZIUA ACADEMIEI ROMÂNE, ZIUA UŞILOR DESCHISE
(imagini)

Un templu al ştiinţei şi înţelepciunii

Considerat actul de naştere al Academiei Române, acest document consfinţea împlinirea unor mai vechi idealuri şi chiar încercări de constituire a unei societăţi academice, reperate încă din secolul al XIV-lea. Aşa înţelegem şi entuziasmul cu care Primăria Capitalei chema locuitorii să întâmpine membrii Societăţii Literare, veniţi din toate provinciile româneşti: „Români din toate unghiurile ţării se unesc mâine (n.n 31.aug. 1867) spre a face opera cea adevărată românească, spre a întemeia limba, cugetul românesc”. Atunci a fost o adevărată sărbătoare naţională, marcând „renaşterea literaturii şi cultivarea limbii româneşti”. Cum ştim, de-a lungul secolelor, limba a fost singura legătură trainică între românii şi atunci, cum spunea Alexandru Roman, reprezentatul Maramureşului, „a sosit timpul ca să ne unească şi cugetele şi sentimentele”. 

Simbol al unităţii spirituale a românilor

Evocând aceste momente al începutului, acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, a subliniat că înfiinţarea acestei Societăţi a fost posibilă datorită procesului de modernizare a României început odată cu Unirea Principatelor, care a creat condiţiile favorabile împlinirii acestui ideal al atâtor generaţii de cărturari români. Trebuie subliniat faptul că 14 din cei 21 de membri ai Societăţii Literare proveneau din Transilvania, Maramureş, Banat, Bucovina, Basarabia şi Macedonia, provincii aflate sub stăpâniri străine. O facem, fiindcă Unirea cea Mare de la 1 decembrie 1918 a fost precedată de unirea culturală, fără de care nu putea exista nici aceea politică.

Transformarea în Academia Română, prin decretul 749, semnat de Carol I la 29 martie/10 aprilie 1879, Societatea se „declară institut naţional cu denumirea Academia Română”, având „de scop cultura limbei şi a istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte”; transformare favorizată de dobândirea independenţei de stat a României din 1877. În anii care au urmat, fidelă misiunii sale, activitatea Academiei a fost orientată spre întocmirea unor lucrări fundamentale pentru cultura noastră: dicţionarul tezaur al limbii române, glosarul, vocabularul şi atlasul limbii, unificarea ortografiei, traduceri din operele clasicilor antichităţii, editarea operelor înaintaşilor. şi Etymologicum Magnum Romanie. Ca „institut naţional”, Academia Română a fost prezentă la toate marile evenimente politice ale timpului, în toate manifestând că „face parte din sufletul românesc şi este a naţiunii, precum şi naţiunea găseşte într-însa vatra pururea nestinsă a iubirii de neam”. În Analele Academiei Române, citim că la înfăptuirea României Mari, Academia îşi exprima speranţa că „dărâmarea hotarelor nefireşti despărţitoare dintre fraţi ar fi urmată de înălţarea şi întărirea culturii naţionale, prin conlucrarea tuturor fraţilor ţinuţi atâtea secole despărţiţi sub apăsarea stăpânirilor străine”. Speranţa a fost împlinită şi anii care au urmat au fost ai unei puternice afirmări a potenţialului creator al românilor în toate domeniile ştiinţei şi culturii, cu nume ilustre intrate în istoria cunoaşterii şi creaţiei universale.

În august 1948, Academia Română a fost transformată în Academia Republicii Populare România şi, apoi, în 1965 în Academia Republicii Socialiste România, suportând igerinţele politice ale regimului totalitar. Printre acestea, chiar în 1948, îndepărtarea a peste o sută de membrii, mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei noastre, de-ar fi să-i amintim doar pe Lucian Blaga, Liviu Rebreanu sau George Brătianu. Din anul 1974 nu au mai fost primiţi noi membri, cu excepţia celor doi „conducători”, Academia fiind condamnată la o moarte biologică lentă.

Institutele academice au fost fie desfiinţate, fie trecute în subordinea altor instituţii. În pofida acestor greutăţi, Academia a căutat şi în mare parte a reuşit să supravieţuiască şi, în măsura posibilităţilor, să asigure continuarea tradiţiei care a impus-o ca un „templu al cugetării şi înţelepciunii”, cum o numea George Enescu.

În perspectiva integrării europene

Redevenită Academia Română în anul 1990, independentă politic, prestigioasa instituţie şi-a redimesiont misiunea de a fi cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură, implicându-se activ în viaţa socială şi devenind, cum o dorea Dimitrie Gusti, o Academia Militans. Printre primele măsuri adoptate a fost repunerea în drepturi a celor care au fost pe nedrept excluşi din Academie, urmată de primirea de noi membrii şi de revenirea institutelor de cercetare. Astăzi, Academia 
Română este, cum o caracterizează preşedintele ei, acad. Eugen Simion, o societate savantă şi, în acelaşi timp, un puternic centru de cercetare ştiinţifică fundamentală. În cele 66 de institute academice îşi desfăşoară activitatea aproape trei mii de cercetători, angajaţi în proiecte şi programe de anvergură naţională, unele în colaborare cu institute similare de peste hotare. Iniţiată de Academia Română în colaborare cu Fundaţia naţională pentru Ştiinţă şi Artă, colecţia Opere Fundamentale cuprinde deja 47 de volume reprezentative pentru cultura noastră naţională - Eminescu (7volume), creangă, Caragiale, Slavici, Literatura Medievală, Dimitrie Cantemir, dar şi Nichita Stănescu, Marin Preda sau Marin Sorescu. Se cuvine să amintim şi Tratatul de Istorie a Românilor, lucrare monumentală sau demararea unor proiecte cum este ESEN, evaluarea stării economice a României din perspectiva integrării europene. Dintre cele peste douăzeci de programe fundamentale şi prioritare al Academiei, acoperind o vastă arie tematică vom aminti doar: Tezaurul lexical al limbii române, Dicţionarul etimologic al limbii române, Dicţionarul general al literaturii române, Istoria Românilor, Fundamentarea strategiilor de dezvoltare a economiei României şi de ridicare a competitivităţii acesteia în condiţiile integrării în Uniunea Europeană, Obţinerea şi caracterizarea unor nanomateriale avansate, Chimie organică teoretică, Modele matematice ale proceselor de tip difuzie cu aplicaţii în ştiinţele mediului şi ale vieţii, Atlasul antropologic al Transilvaniei, Procese celulare şi moleculare implicate în patologia diabetică, Cercetări geofizice complexe în zone geodinamic active, cu aplicare specială asupra zonei seismogene Vrancea.

Cuvântul rostit din partea Basarabiei de Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române a amintit de vremurile începuturilor. Alocuţiunea sa a fost însă umbrită de faptul că ingerinţele politice din Republica Moldova fac să se vorbească de limba moldovenească, altceva decât limba română. Noi ştim şi nu  vom uita niciodată că vorbim o singură limbă, aceea română. Tot într-un ecou de istorie, acad. Dinu Giurescu a subliniat că şi azi în Academia Română sunt reprezentanţi ai românilor de pretutindeni şi că, deşi au fost vremuri potrivnice, cercetarea academică a continuat, făcând astfel posibilă reluarea, după 1989, a vechilor tradiţii.

Prezent la sărbătoarea Academiei Române, domnul Ion Iliescu, preşedintele României a subliniat faptul că, în aceiaşi zi, este sărbătorită şi intrarea României în NATO. Vorbind despre cercetarea academică, preşedintele României a spus că, tot în ziua de 2 aprilie au început dezbaterile unui alt program de importanţă naţională, în care Academia Română, prin cercetătorii de la Institutul Naţional de Cercetări Economice are un rol important - este vorba de programul pentru dezvoltarea durabilă a României în orizontul anilor 2025. În acest cadru, preşedintele României a decernat Ordinul Naţional „Serviciu credincios”, în grad de cavaler următoarelor personalităţi: Mircea Ciumara, director al Institutului de Economie Naţională, Valeriu Ioan Franc, director adjunct la Institutului de Economie Naţională şi Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei Române. 

A urmat ceremonia în cadrul căreia acad. Eugen Simion a înmânat distincţii academice unor distinse personalităţii ale vieţi diplomatice şi cultural-ştiinţifice şi unor reprezentanţi ai presei.

La cei 138 de ani de la înfiinţarea sa, Academia Română îngemănează tinereţea nemuritoare a spiritului de cunoaştere şi creaţie cu înţelepciunea, care o impun ca simbol al unităţii spirituale a românilor. 

Vivat, Crescat, Floreat!