Împlinirea a 170 de ani de la întemeierea Muzeului de Ştiinţe Naturale şi Antichităţi, a 140 de ani de la semnarea, de către Alexandru Ioan Cuza, a decretului de organizare a Muzeului Naţional de Antichităţi (25 noiembrie 1864) şi 50 de ani de la începerea cercetărilor arheologice sistematice în dava getică de la Popeşti, Argeş a fost marcată de o sesiune ştiinţifică, desfăşurată în ziua de 25 noiembrie în aula Academiei Române şi organizată de Institutul de Arheologie Vasile Pârvan al Academiei Române. După cuvântul de deschidere rostit de acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, au prezentat comunicări: acad. Dan Berindei - „Istoria şi arheologia în contextul domniei lui Alexandru Ioan Cuza”; prof. univ. dr. Al. Suceveanu - „170 de ani de arheologie în România”; prof. univ. Alexandru Vulpe, membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului V. Pârvan - „Siturile de Popeşti - o imagine de ansamblu” şi dr. Nona Palincaş - „Statutul social şi relaţiile de gen în Bronzul târziu de la Popeşti. Pledoarie pentru o altfel de arheologie”.

Cei şapte ani de domnie ai lui Al. I. Cuza au fost benefici şi pentru istoriografie, pentru că, aşa cum spunea acad. Dan Berindei, „discursul istoric era indispensabil discursului politic”. În acest context, „înfiinţarea Muzeului de Antichităţi rămâne o înfăptuire a domnului Unirii, dar şi un moment marcant al procesului de ascensiune culturală a României.” După o amplă şi documentată incursiune în cei 170 de ani de arheologie, Al. Suceveanu a menţionat că două probleme ale cercetării arheologice din ţara noastră. Prima este noua orientare pluridisciplinară, faţă de care observă că „orice exagerare, în sensul abandonării vechilor criterii, riscă să devină neproductivă.” A doua se referă la locul pe care îl va avea această instituţie în viitoarele structuri europene, câtă  vreme  sunt voci care susţin „inoportunitatea unui institut central de arheologie” Doar că aceasta „ar însemna un act de non-civilizaţie...şi dacă s-ar face, strămoşii nu ne-ar ierta-o” Comunicările prezentate de Al. Vulpe şi Nona Palincaş s-au referit pe larg la siturile de la Popeşi. Am reţinut pledoaria Nonei Palincaş pentru aflarea unor noi moduri de gândire, într-un dialog cu alte ştiinţe, pentru că „arheologiei îi revine sarcina de analiza lumile care au fost, de a înţelege cultura materială, acest erou secret al evoluţiei umanităţii.”

Cu acest prilej, la Biblioteca Academiei Române s-a deschis expoziţia „170 de ani de arheologie în România”.

Dar viitorul? Al. Vulpe mărturisea: Institutul se chinuie cu lipsa de fonduri. Arheologia costă. Căutăm să ne adaptăm la cerinţele arheologiei mondiale. Ne vin din Occident publicaţii prezentând şantiere de arheologie splendide la care ne uităm cu jind. Nu avem bani să facem la fel.” Şi o soluţie: Institutul încearcă să atragă oameni interesaţi din străinătate pentru a realiza proiecte comune (Germania Franţa, Marea Britanie).

Lucrările au continuat cu prezentarea de comunicări ştiinţifice în sala de şedinţe a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.

Au participat membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare, specialişti, cercetători, studenţi.