Nicolae Lupu (1884-1966)
Medicina ca vocaţie

La împlinirea a 120 de ani de la naştere, acad. Nicolae Lupu a fost omagiat, în ziua de 6 decembrie, în cadrul unei sesiuni comemorative organizată de Secţia de Ştiinţe Medicale a Academiei Române. Cu acest prilej s-a vorbit şi despre periodicul Romanian Journal of Internal Medicine, înfiinţat de marele om de ştiinţă şi ajuns în cel de al 40-lea an de apariţie.

Despre viaţa şi opera lui Nicolae Lupu au vorbit acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, prof. Mihai Coculescu, prorector al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, prof. univ. Sorin Simion, directorul Spitalului Colentina, prof. univ. Alexandru Şerbănescu, prof. univ. Carmen Tănăsescu, dr. Doina Velican, prof. univ. Constantin Ionescu Târgovişte, membru corespondent al Academiei Române, conf. univ. Dan Andrei Gheorghe, secretar ştiinţific al revistei Romanian Journal of Internal Medicine, ing. Al. Polihroniade (nepotul lui N. Lupu) şi farm. Cornel Dumitrescu.

După absolvirea Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi susţinerea tezei de doctorat cu tema „Cercetări asupra acţiunii bacteriale şi antitoxice a piocianazei”, Nicolae Lupu şi-a continuat specializarea la Berlin, Berna şi Paris. Întors în ţară a ocupat mai multe funcţii, devenind profesor de anatomie patologică şi apoi de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Bucureşti, al cărei rector a fost între 1948-53. A pus bazele Institutului de Terapeutică, pe care l-a condus între 1948-66. Preocupările sale ştiinţifice s-au orientat asupra studierii bolilor respiratorii, a celor cardiovasculare, a rolului leziunilor vasculare de origine microbiană în patogenia hipertensiunii arteriale, a bolii reumatismale, tifosului exantematic, hepatitei cronice postvirale etc. Întreaga sa activitate ştiinţifică şi profesorală a făcut să fie considerat şi întemeietorul şcolii naţionale de hematologie. Ca organizator, Nicolae Lupu s-a remarcat prin felul în care a reclădit Clinica Medicală de la Spitalul Colentina, unde s-a îngrijit de tot ce este necesar pentru o optimă desfăşurare a activităţii clinice, fiind, astfel, un precursor al orientării moderne, în care laboratoarele de diferite specializări ocupă un rol important. Profesor respectat şi îndrăgit de toţi discipolii săi, Nicolae Lupu a făcut din catedră o adevărată şcoală de medicină internă, cunoscută în ţară şi peste hotare. În esenţă, ideea pe care a susţinut-o cu tărie a fost că însuşirea temeinică a medicinii interne trebuie să fie temeiul educaţiei clinice, indiferent de specialitate spre care se vor orienta tinerii medici.

Comunicările prezentate au evidenţiat valoarea contribuţiilor sale ştiinţifice, unele de pionierat, au fost evocate momente pe care personalităţile de azi ale medicinii româneşti le-au petrecut cu cel care odinioară le-a fost Profesor.