În ziua de 14 decembrie, în Sala de Consiliu a Academiei Române s-a desfăşurat sesiunea comemorativă dedicată împlinirii a 130 de ani de la naşterea savantului Constantin Levaditi (1874-1953), organizată de Secţia de Ştiinţe Medicale a Academiei Române.

Născut la Galaţi în 1874, Constantin Levaditi şi-a făcut studiile liceale şi apoi cele ale Facultăţii de medicină din Bucureşti, continuându-şi specializarea la Paris (Laboratorul de Patologie Generală şi Experimentală şi Institutul „Pasteur”) şi la Frankfurt-am-Main (Institutul de Terapie Experimentală). În 1892 şi-a luat doctoratul în medicină al Facultăţii din Paris, continuându-şi cercetările la Institutul Pasteur şi la Institutul „Fournier”. Înzestrat cu o capacitate de muncă extraordinară, cu o reală vocaţie de cercetător, Constantin Levaditi este considerat ca unul dintre fondatorii virusologiei mondiale, fiind, în acelaşi timp şi promotor al chimioterapiei şi sifilogramei (a pus la punct o metodă de detectare a spirochetei sifilitice, numită „metoda Levaditi-Manouélian). Dintre priorităţile sale mai amintim cultivarea virusului poliomelitc pe alte ţesuturi decât cele nervoase, care a deschis drumul preparării vaccinului antipoliomelitic. A adus o contribuţie originală la stabilirea de legături între virusuri şi cancer. Împreună cu St. S. Nicolau a dovedit ultrafiabilitatea virusurilor prin membrane de colodiu şi a introdus prima metodă de apreciere a dimensiunilor particulelor virale şi a introdus conceptul de ectodermoze neurotrope. Rezultatele cercetărilor sale au fost expuse într-un număr impresionant de lucrări ştiinţifice intrate în istoria medicinii româneşti şi mondiale. Pentru valoarea lucrărilor sale a fost distins cu mai multe premii, dintre care amintim: Premiile „Bréant şi Montyon ale Academiei de Ştiinţe din Paris, Premiul Expoziţiei Internaţionale de la Strasbourg, Marele Premiu „Cameron” al Universităţii din Edinburgh, Premiul „John Scott” al Universităţii din Philadelphia, Premiul internaţional „P. Erlich” pentru chimioterapie. 

Constantin Levaditi a fost membru de onoare al Academiei de Medicină din Bucureşti, membru al Academiei de Medicină din Paris, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Amsterdam şi al Academiei de Ştiinţe din Paris. Sintetizând valoarea cercetărilor sale, în necrologul publicat în SUA se subliniază: „Numele lui Constantin Levaditi v fi onorat dacă nu pentru alte contribuţii, pentru tratamentul revoluţionar al sifilisului cu bismut, pentru simplificarea reacţiei Wasserman şi pentru studiile sale remarcabile în poliomelită, encefalită, herpes şi rabie. A fost decanul incontestabil al şcolii franceze de bacteriologie iar ultimii ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilină, streptomicină, bacitracină, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Ultima lucrarea asupra terramicinei reprezintă cea mai autoritară revizie asupra subiectului.” În 1910 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi membru de onoare în 1926.

Despre viaţa şi activitatea savantului C. Levaditi au vorbit acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, coordonatorul Secţiei de Ştiinţe Medicale, prof. dr. Costin Cernescu, membru de onoare al Academiei Române, directorul Institutului Şt. S. Nicolau al Academiei Române şi dr. Radu Iftimovici.