Despre viaţa şi opera academicianului Ion Bianu a vorbit prof. univ. Gabriel Ştrempel, membru de onoare al Academiei Române, directorul general al Bibliotecii Academiei Române. După absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti, Ion Bianu a audiat cursuri de filologie romanică la Milano, Madrid şi Paris şi apoi a fost profesor de limba şi literatura română la Liceul „Sfântul Sava” şi şef al primei Catedre de Istoria Literaturii Române la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Între 1884-1935 a fost directorul Bibliotecii Academiei Române, cu un rol esenţial în organizarea acestei instituţii naţionale şi oferind un adevărat model de competenţă şi ţinută morală. Prin grija lui, Biblioteca Academiei Române a achiziţionat peste 500.000 de volume, mii de manuscrise, stampe, scrisori, periodice, hărţi române şi străine ş. a. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1887 şi titular în anul 1902. Între 1927-1929 a fost secretar general al Academiei Române, între 1929-1930, preşedinte şi între 1932-1935 vicepreşedinte. 

Pe plan ştiinţific, Ion Bianu s-a impus ca unul dintre principalii reprezentanţi ai filologiei române, preocupându-se, îndeosebi, de realizarea reformei limbii, aprobată de Academia Română în anul 1904. Ca istoric literar a elaborat numeroase studii despre literatura veche şi a editat texte româneşti din secolele XVI-XVII, dintre care amintim: „Predice” de Antim Ivireanu, „Psaltirea în versuri” de Dosoftei, Texte de limbă din sec. XVI ş.a. A promovat cercetări de folclor, iniţiind prima serie de publicaţii folclorice şi etnografice („din viaţa poporului român”). Dar cea mai importantă contribuţie este legată de Biblioteca Academiei, căreia i s-a dedicat cu un devotament devenit legendar, fiind considerat ctitorul şcolii naţionale de biblioteconomie şi bibliografie, autor al unor lucrări de referinţă cum sunt: „Bibliografia românească veche” (4 volume, în colab.) şi „Catalogul manuscriselor româneşti (3 volume). În răspunsul la discursul de recepţie a lui Ioan Bianu, susţinut în 1904, cu tema „Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor”, D.A. Sturdza a apreciat cu deosebire munca depusă la Bibliotecă: „Şi noi simţim o mare satisfacţie de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în ştiinţă şi învăţătură şi care a devenit pentru noi nu numai un slujbaş vrednic, dar un ajutor indispensabil”. 

Acad. Gheorghe Vlăduţescu, vicepreşedinte al Academiei Române, omagiind personalitatea lui Ioan Bianu a situat activitatea de azi a Bibliotecii în perimetrul preocupărilor actuale de informatizare. Alte timpuri, alţi oameni, un acelaşi spirit al iubirii de carte, chiar dacă pentru unii se raportează nostalgic la cele de odinioară, iar pentru alţii la formele mai moderne şi eficiente ale suportului electronic. 

Au participat membri ai Academiei Române şi numeroşi iubitori de carte într-o atmosferă, care reconstituind o viaţă şi o epocă ne aduceau în spaţiul de suflet cuvintele rostite de Ioan Bianu în discursul de recepţie: „Un mare dar de la Dumnezeu este acea calitate a neamului nostru care este înţelepciune, cumpătul. Acest cumpăt şi această înţelepciune s-au manifestat întotdeauna, atât în dezvoltarea noastră culturală şi literară, cât şi în cea politică”. Este expresia unui crez încă dătător de speranţă pentru slujitorii de azi ai Bibliotecii şi pentru cei mulţi, foarte mulţi dintre cei care caută şi află „această înţelepciune şi acest cumpăt” în tezaurul Bibliotecii Academiei Române, reper al vieţii noastre intelectuale. 

Datorăm aceste gânduri şi Doamnelor Gabriela Dumitrescu şi Anca Bogdan, care au reuşit să reconstituie atmosfera de odinioară şi să dea fior de viaţă documentelor îngălbenite de vreme.