Manifestarea de astăzi a depăşit însă cadrele omagiului. A fost o trecere în revistă a contribuţiilor gustiene pe care mediul intelectual şi politic românesc încă le are de recuperat şi de pus în slujba interesului public. 

Gusti şi şcoala sa au marcat definitiv maturizarea conştiinţei de sine a societăţii româneşti. Sociologia românească interbelică şi-a adus contribuţia remarcabilă la cunoaşterea fenomenelor societăţii româneşti izbândind, de asemenea, marea performanţă de a relaţiona cunoaşterea sociologică cu practica politică. Mai exact, Şcoala Gusti a reuşit să impună clasei politice - evident, cu cooperarea acesteia - o serie de prevederi legislative prin care avea să se fundamenteze relaţia dintre decizia politică şi cunoaştere (avem în vedere în special Legea serviciului social). 

O importantă concluzie ne stăruie în minte, după discursul de final al preşedintelui Academiei Române, Eugen Simion şi anume, urgenţa participării sociologului la treburile cetăţii. Este cert că discursul public despre problemele societăţii româneşti va trebui să depăşească nivelul actual. 
Momentul maturizării depline a acestor dezbateri va sosi atunci când în arena publică vor fi invitaţi şi sociologii.