Societăţi savante şi instituţii de cercetări fundamentale În zilele de 12-13 august, Dl. Prof. Herbert Mang, preşedintele Academiei de Ştiinţe din Austria şi Dl. Prof. Michael Metzeltin, membru al aceleiaşi academii şi membru de onoare al Academiei Române s-au aflat într-o vizită în România la invitaţia acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române.

Cu acest prilej a avut loc o întâlnire la care au participat cei doi oaspeţi, acad. Maya Simionescu şi acad. Marius Iosifescu, vicepreşedinţi ai Academiei Române, acad. Marius Sala, acad. Dan Berindei, acad. Virgiliu Constantinescu, acad. Cristian Hera, prof. Gh. Zaman, membru corespondent al Academiei Române, prof. Dinu Bratosin secretar ştiinţific al Secţiei de Ştiinţe Tehnice şi prof. Tudor Sireteanu, directorul Institutului de Mecanică a Solidelor al Academiei Române. 

În deschidere, acad. Eugen Simion a făcut o prezentare a personalităţii ştiinţifice a prof. Herbert Mang, specialist în rezistenţa materialelor, cu o listă impresionantă de lucrări ştiinţifice, membru al mai multor academii, ocupând diferite funcţii de conducere în instituţii ştiinţifice, preşedinte al Comisiei Europene pentru metode computaţionale şi, din 2003, preşedinte al Academiei Austriece de Ştiinţe. Prof. Michael Metzeltin, reputat romanist, este un bun prieten al Academiei Române şi a contribuit mult la apropierea dintre cele ouă culturi şi popoare. Prezentând Academia Română, acad. Eugen Simion l-a invitat pe Dl. Herbert Hang anul viitor la sărbătorirea celor 140 de ani de la înfiinţarea acestui înalt for al spiritualităţii româneşti. Cum acum Academia Română este preocupată de integrarea în reţeaua ştiinţifică europeană, această întâlnire s-a dovedit a fi foarte bine venită, cu atât mai mult cu cât structura organizatorică a celor două instituţii este asemănătoare şi au preocupări comune în domeniile de cercetare fundamentală. 

Dl. Herbert Mang a definit cele două academii ca fiind o sinteză fericită între o societate savantă şi institute de cercetare moderne, dinamice. Înfiinţată în anul 1847, Academia de Ştiinţe din Austria este o „societate savantă”, organizată în două „clase” cu câte 45 membri efectivi, 55 membri corespondenţi şi membri de onoare în fiecare dintre ele. Prima clasă, de matematică şi ştiinţe ale naturii este divizată în matematică şi informatică, fizică şi astronomie, chimie, ştiinţe geografice, medicină umană şi veterinară şi ştiinţe tehnice. „Clasa” filosofie-istorie are în componenţa ei filologie clasică şi modernă, jurisprudenţă, sociologie şi economie şi ştiinţe ale culturii. Academia acordă burse pentru tineri şi premii. O preocupare constantă, în ultimii ani, este extinderea şi aprofundarea relaţiilor de colaborare cu alte academii europene, în special cu cele din centrul şi estul Europei. Vizita la Academia Română se înscrie în aceste preocupări şi Dl. Herbert Mang l-a invitat pe acad. Eugen Simion să facă o vizită la Viena. 

Ca „instituţie de vârf în cercetarea fundamentală”, Academia de Ştiinţe din Austria are circa 60 de institute şi în ultimii 6-7 ani a traversat un proces de expansiune a preocupărilor ştiinţifice, realizat şi printr-o bună colaborare cu universităţile. Astfel, au fost create serie de institute importante în domeniile ştiinţelor vieţi - biologie moleculară, biologie moleculară a plantelor, matematică computaţională, optică cuantică. În curând se va deschide un centru de medicină moleculară în ideea „de a aduce cercetarea fundamentală cât mai aproape de patul bolnavului”. Ştiinţele umaniste sunt şi ele bine reprezentate. Evaluarea institutelor de cercetare de către o comisie internaţională la fiecare cinci ani şi dacă unele dintre ele nu sunt performante sunt desfiinţate. Ideea, cum a afirmat acad. Eugen Simion este demnă de a fi reţinută şi aplicată şi pentru institutele de cercetare din Academia Română.

Cum este firesc, asemenea discuţii academice duc la descoperirea unor noi posibilităţi de colaborare, cu atât mai mult cu cât, cum s-a evidenţiat în timpul discuţiilor, cele două instituţii au preocupări similare şi idealuri apropiate. S-a hotărât, bunăoară, participarea comună la un program „Bucovina” şi, poate, înfiinţarea unui institut „Bucovina”. Cert este că această întâlnire, deşi scurtă, s-a arătat a fi de bun augur pentru viitoarele colaborări dintre membrii celor două comunităţi academice.