Personalitatea academicianului Gheorghe Mihoc (1906-1981) a fost omagiată în cadrul unei sesiuni ştiinţifice, desfăşurată în aula Academiei Române în ziua de 4 decembrie, organizată de Secţia de Ştiinţe Matematice a Academiei Române

În deschidere, acad. Romulus Cristescu, preşedintele Secţiei a făcut o prezentare sintetică a matematicianului Gheorghe Mihoc, subliniind contribuţiile care l-au impus în comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională. 

Născut în anul 1906, acad. Gh. Mihoc şi-a luat licenţa în matematici în anul 1928, continuându-şi pregătirea în statistică şi actuariat la Roma şi, în 1934, şi-a luat doctoratul cu teza „Asupra proprietăţilor generale ale variabilelor statistice interdependente”. 

A fost profesor la Şcoala de Statistică, Actuariat şi Calcul, la Academia Comercială, şef al Catedrei de calculul probabilităţilor şi statistică matematică la Facultatea de Matematică-Fizică a Universităţii din Bucureşti, rector al acestei Universităţi, director general al Institutului Central de Statistică şi al Centrului de Statistică al Academiei Române. 

A intrat în istoria matematicii prin contribuţiile sale remarcabile în teoria probabilităţilor şi aplicaţiile ei, fiind autor a peste 180 de lucrări, studii şi comunicări. A abordat teoria lanţurilor lui Markov, dependenţa cu legături complete şi aplicaţiile teoriei probabilităţilor în actuariat, statistică matematică şi cercetări operaţionale. Împreună cu acad. Octav Onicescu este considerat ca întemeietorul şcolii româneşti de teorie a probabilităţilor şi statistică matematică, înfiinţând prima catedră de probabilităţi din România şi una dintre primele din lume. Dintre lucrările sale amintim: „Calculul probabilităţilor”, „Tratat de matematici actuariale”, „Legea limită de probabilitate a numărului de iteraţii de lungime dată”, „Matematici aplicate în statistică” (în colab,), „Modele matematice ale aşteptării”, Bazele matematice ale teoriei fiabilităţii”, „Tratat de statistică matematică”. La acestea se adaugă o serie de manuale pentru învăţământul liceal şi superior. 

A fost membru al Institutului Internaţional de Statistică, al Societăţii Internaţionale de Biometrie, membru în consiliul de conducere al Organizaţiei Europene pentru controlul Calităţii. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1955, titular în anul 1963 şi din 1980 până la sfârşitul vieţii, în 1981, a fost preşedinte al Academiei Române.

Comunicările care au urmat au prezentat contribuţiile de excepţie ale academicianului Gheorghe Mihoc în domeniul matematicii şi alesele calităţi pedagogice şi umane care i-au făcut amintirea neştearsă în memoria foştilor studenţi şi colaboratori. Astfel, prof. Ioan Cuculescu, membru corespondent al Academiei Române a susţinut comunicarea „Contribuţii ale prof. Gh. Mihoc în domenii centrale ale teoriei probabilităţilor”, Monica Dumitrescu l-a înfăţişat pe „Prof. Gh. Mihoc, promotor al statisticii în România”, acad. Marius Iosifescu, vicepreşedinte al Academiei Române a prezentat „Impactul operei lui Gheorghe Mihoc la 100 de ani de la naştere”, acad. Solomon Marcus a evocat amintiri despre Gh. Mihoc şi Octav Onicescu iar  Corneliu Zidăroiu a vorbit despre „Prof. Gh. Mihoc - contribuţii la dezvoltarea cercetării operaţionale în România”. 

Abordările strict ştiinţifice s-au armonizat cu depănarea unor amintiri despre Profesorul şi Omul Gheorghe Mihoc, cel care a avut un dar deosebit de a fi apropiat de studenţii şi colaboratorii săi, ajutându-i, încurajându-i, bucurându-se cu sinceritate de succesele lor şi a cărui generozitate şi blândeţe s-a transmis parcă şi celor care l-au cunoscut.