Cea mai mare parte a cuprinsului revistei este dedicată împlinirii a cinci sute de ani de la trecerea la cele veşnice a celui care a intrat în conştiinţa neamului ca Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind publicate integral comunicările prezentate la sesiunea omagială ce i-a fost consacrată în ziua de 30 iunie 2004. Sintetizând motivele pentru care avem nevoie de mitul lui Ştefan cel Mare, acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, subliniază că el reprezintă „partea noastră cea bună”, cum spune filosoful. Este „acea care nu trădează, nu se vinde, nu-şi pleacă oricând şi oricum capul, nu râvneşte la bunurile care nu sunt ale lui, nu ataca decât pentru a se apăra, nu batjocoreşte tradiţia şi nu strică firea omului prin măsuri necugetate.” Pentru Ion Iliescu, preşedintele României, personalitatea uriaşă a lui Ştefan cel Mare „ne apare ca o veritabilă sinteză a celor două Europe, la fel ca arhitectura moldovenească a epocii, promovată de el şi rezultată din îmbinarea stilului bizantin cu cel gotic, admirabilă sinteză şi expresie a sufletului românesc, aflat într-un moment de splendidă afirmare creatoare.” Moldova din timpul domniei sale reprezintă „apogeul procesului de structurare a entităţilor statale româneşti, care încep să-şi asume o serie de responsabilităţi importante în zona central-sud-est europeană, într-un moment în care lumea era încă marcată de evenimentul traumatizant al căderii Constantinopolului, bastionul creştinătăţii răsăritene.” Acad. Dan Berindei înfăţişează pe larg felul în care Ştefan cel Mare este prezent în conştiinţa românilor, ilustrând generos cu scrierile cronicarilor şi ale marilor istorici, pentru a încheia subliniind că „ se cuvine să nu îngăduim ca generaţiile viitoare să-şi uite datoria de recunoştinţă faţă de cel care a fost marele domn al Moldovei.” PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, evocă „chipul şi vredniciile acestui domnitor român pe care Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a rânduit , acum doisprezece ani, în ceata sfinţilor.” Epoca lui Ştefan cel Mare a fost una de afirmare a conştiinţei europene a poporului român şi acad. Ştefan Ştefănescu argumentează convingător că  „prin măsurile întreprinse de domn în planul vieţii social-economice, organizării militare şi dezvoltării culturale, s-a impus ca una dintre marile epoci ale istoriei românilor, da largă afirmare a statalităţii lor şi de forjare a unei tradiţii politice româneşti cu valenţe europene.” Acad. Răzvan Theodorescu , ministrul Culturii şi Cultelor situează arta ştefaniană „între sumă şi sinteză”, înfăţişându-l ca pe un înaintemergător. Mai departe, prof. Gheorghe Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, prezintă „Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei”, alcătuit în limba slavonă la curtea lui Ştefan cel Mare şi a fiului său Bogdan. Ca o posibilă concluzie, prof. Alexandru Zub, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Repere simbolice în posteritatea ştefaniană”, în fapt despre Ştefan cel Mare ca „simbolul care fortifică în felul său realitatea umană şi potenţează istoria.” Tot lui Ştefan cel mare îi sunt consacrate şi articolele semnate de Ilie Luceac, de la Universitatea Naţională din Cernăuţi şi  Vasile Tomescu.

Următoare secţiune a revistei este dedicată centenarului Petre Pandrea şi se deschide cu un fragment din volumul inedit, aflat sub tipar „Turnul de ivoriu.” Despre personalitatea lui Petre Pandrea scriu acad. Eugen Simion - „Irepresibilul Petre Pandrea” -,  acad. Gheorghe Vlăduţescu - „Preţul utopismului”, - Dumitru Radu Popescu, membru corespondent al Academiei Române, - „Metamorfozat într-o lebăda” -, Eugen Uricaru, preşedintele Uniunii Scriitorilor - „Un om liber, Petre Pandrea” şi Nadia Marcu Pandrea - „Centenar Petre Pandrea.”

Reţine atenţia Declaraţia Academiei Române în legătură cu Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, în care se reafirmă că „proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public în folosul economiei naţionale, care să justifice efectele colaterale şi riscurile asociate cu aceasta şi prin urmare recomandă abandonarea sa.”

Acad. Aurel Iancu pledează „Pentru o interpretare corectă a sistemului de inovare”.

La împlinirea a 175 de ani de la naşterea lui Dionisie Pop Marţian, acad. Iulian Văcărel îl prezintă ca „fervent a susţinător al protecţionismului industrial”.

La o sută de ani de la naşterea acad. Dan Giuşcă (1904-2004) acad. Dan Rădulescu şi prof. Nicolae Anastasiu scriu despre activitatea sa ştiinţifică şi didactică.

Recapitulând trecutul ştiinţei, prof. Gleb Drăgan, membru corespondent al Academiei Române, descifrează unele dintre tendinţele viitoare de dezvoltare a cunoaşterii, care prefigurează „un salt intelectual mult mai mare decât cel produs de evoluţia fizicii, a biologiei, a informaţiei.”

Pornind de la lucrările unei sesiuni ştiinţifice, prof. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, atrage atenţia asupra răspunderii pe care o avem faţă de destinul viitor al pădurii româneşti, de această dată din punctul de vedere al tipologiei forestiere. De altfel, avem datoria să subliniem că distinsul om de ştiinţă nu-şi precupeţeşte eforturile pentru a atrage atenţia, cu noi şi noi argumente ştiinţifice, asupra stării pădurii româneşti. Mai mult, de fiecare dată, avansează şi propuneri, întemeiate ştiinţific şi, din nefericire, se pare că cei care  pot şi au datoria să întreprindă măsurile necesare par a fi orbi la o realitate evidentă şi surzi la semnalele de alarmă ale cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă.

Sub genericul Culturologie, pot fi citite articolele sub „Începuturile gândirii filosofice româneşti la Dimitrie Cantemir”, da acad. Alexandru Surdu, „Structuri literare de tip cavaleresc în Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche”, de Ion Militaru, „Oedip, Oreste şi Ignat. Mitologia paricizilor în superstiţiile româneşti şi în tragedia antică”, de Cristina Bistriceanu, „Circulaţia cărţii în spaţiile româneşti în secolele XVII-XVIII” de Tudor Nedelcea.  Mai reţin atenţia articolele „Etnografie şi ortografie”, de Paul Miron de la Universitatea din Freiburg, „Suplex Libellus -expresia radicalizării şi împlinirii conştiinţei naţionale”, de Mircea Mâciu.

Să remarcăm că ilustraţiile revistei sunt reproduceri din albumul "Artă şi civilizaţie în timpul lui Ştefan cel Mare" de Răzvan Theodorescu, Ion Solcanu şi Tereza Sinigalia, lansat cu prilejul acestei sesiuni omagiale.