Această zi aminteşte de anul 1866, când, locotenenţa domnească, prin decretul nr. 582, hotăra înfiinţarea Societăţii Literare Române, cu misiunea de a „determina ortografia limbei române, de a elabora gramatica limbei române, de a începe şi realiza lucrarea Dicţionarului român”. Începea a se împlini un vis al multor cărturari români şi, un an mai târziu, această societate savantă devenea Societatea Academică Română, pentru ca, în 1879, după dobândirea statului nostru de independenţă, să se transforme în Academia Română. Nu era doar o transformare de formă, ci şi de conţinut, această instituţie naţională având acum misiunea să se preocupe de „cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi a frumoaselor arte”. 

De la început, se pot observa două importante dimensiuni ale activităţii academice: prima, de a fi un simbol al unităţii românilor, a doua, capacitatea de a fi în consonanţă cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice a timpului. Aşa se face că primii 14 membrii ai Societăţii reprezentau toate provinciile româneşti, inclusiv cele aflate sub stăpâniri străine. Apoi, de-a lungul timpului, preocupările Academiei Române s-au înmulţit s-au diversificat şi astăzi cele 14 secţii acoperă întreaga arie a cercetării ştiinţifice - de la filologie şi istorie, la matematică, biologie, fizică, chimie, ştiinţe economice, juridice, tehnice, agricole, sau filosofie, teologie, psihologie. 

Astăzi, Academia Română este, deopotrivă, un for de consacrare a valorilor reprezentative pentru ştiinţa şi cultura românească, şi un puternic centru de cercetare fundamentală. Un adevărat parlament al oamenilor de ştiinţă şi cultură, Academia Română se implică în viaţa societăţii româneşti şi, în acelaşi timp, se adaptează cu realizări remarcabile în structurile cercetării ştiinţifice româneşti si mondiale. Amănunte despre toate acestea puteţi afla cu prilejul Zilei Uşilor Deschise la Academia Română şi, în fiecare zi, vizitând site-ul nostru.

De ziua Academiei Române, o urare tradiţională: vivat, crescat, floreat!

Convorbire cu acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române