|
GRAMATICA ACADEMICĂ A LIMBII ROMÂNE
|
|
|
Hotărârea Adunării generale a
Academiei Române din 17.02.1993
privind revenirea la "â" şi "sunt" în grafia limbii
româneHotarârea este luată în conformitate cu art.4 din Statutul Academiei Române:
- Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui
â în interiorul cuvintelor şi a formei sunt
(suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, consecinţă a unui îndelungat proces istoric.
- Modul de aplicare a hotărârii de la punctul 1 va fi stabilit de Prezidiul Academiei Române.
În Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, în anexă, Regulile "Sextil Puşcariu" pentru scrierea literelor "â" şi "î".
Literele â şi
î corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţându-se după urmatoarele reguli:
- î se scrie întotdeauna la începutul şi la sfârşitul nemijlocit al cuvântului:
îl îmbrăţişez, împărat, înger,
îşi, îţi, amărî, coborî,
hotărî, târî, urî ...
;
- tot cu î scriem şi în corpul cuvintelor, când, prin compunere,
î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial:
neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat,
preaînălţat, preaîntâmpinat.
Vom scrie într-însul, dar dânsul;
- în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor,
â: bând, când, făcând,
gât, mormânt, râu, român,
sfânt, vânt ...
|
|
Gramatica
academică a limbii române (...)
Gabriela Pană Dindelegan |
|
Ce este
nou în DOOM (...)
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii
române
(Ediţia a II-a revăzută şi adăugită) |
|
Punctuaţia limbii române. I.
Ghilimelele
Punctuaţia limbii române, ca şi ortografia în sens
restrâns, este reglementată de Academia Română. |
|
Ea nu face însă obiectul noii ediţii
a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al
limbii române, ediţia a II-a (DOOM2), 2005, ci este
reglementată în continuare oficial prin
Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţia,
ediţia a V-a, 1995, apărut sub egida Academiei Române
(de remarcat că Îndreptarul nu mai trebuie respectat sub
primele două aspecte incluse în titlul său, faţă de care
DOOM2 a adus uele modificări). |
|
În ce priveşte ghilimelele sau
semnele citării, în Îndreptar, § 268 (p. 79), se
indică singura formă admisă pentru ghilimelele
româneşti: „...” (numită, familiar, forma
„99...99”). La acestea se adaugă ghilimelele «»
(zise şi „franţuzeşti”) - care se folosesc, în general,
în scrisul românesc pentru a marca un pasaj care se
doreşte a fi pus între ghilimele în cadrul unui enunţ
mai mare plasat între ghilimelele româneşti. |
|
Absenţa acestor semne de pe tastatura
obişnuită a calculatoarelor - care respectă uzul altor
limbi, de cele mai multe ori al englezei - nu trebuie să
ducă la înlocuirea ghilimelelor româneşti cu variante
străine şi cu atât mai puţin cu forme hibride. |
|
Ghilimelele româneşti pot fi
introduse în text, în programul Word, prin comenzile
Insert, Symbols sau prin comanda Alt urmată de codul
semnului respectiv. Pentru mai multă uşurinţă, ele se
pot adăuga pe bara de unelte. Noul standard pentru
tastatura românească, în curs de adoptare, prevede
plasarea acestor semne pe tastatură şi presupune
respectarea de către fabricanţi a acestei norme. Până la
impunerea ei trebuie să se recurgă în continuare la
soluţiile de mai sus. |
|
Ghilimelele pot părea un aspect
minor; cu atât mai mult, dacă ar fi aşa, nu există
motive pentru a nu respecta reglementările simple care
le privesc şi care respectă tradiţia scrisului românesc. |
|
În cel mai rău caz, s-ar putea
accepta şi folosirea altor forme, cu condiţia, cel
puţin, să nu se recurgă la combinaţii hibride (precum
„...' etc.) şi să se procedeze consecvent în cadrul
aceluişi text.
|
|
|
|
|
|