Cel treilea volum din „Istoria Transilvaniei. De la 1711 până la 1918”, coordonat de Ioan-Aurel Pop, membru corespondent al Academiei Române, Thomas Nägler şi Magyari András, apărută la Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române, începe, cum aflăm din „Cuvântul preliminar” semnat de prof, Ioan-Aurel Pop, „impunerea temeinică a autorităţii habsburgice asuprea Transilvaniei şi sfârşeşte cu Unirea Transilvaniei cu România”.

O epocă deosebit de complexă, „ale cărei întâmplări sunt foarte bine documentate, foarte bine cunoscute şi foarte diferit comentate”. Soluţia: „Pentru prima oară în istoriografie, această istorie a Transilvaniei juxtapune punctele de vedere ale scrisului românesc, maghiar, german, fără intenţii propagandistice, naţionaliste ori insidioase.”

Rezultatul: „Această istorie îndeamnă la cunoaştere în locul ignoranţei, la preţuire în locul urii sau indiferenţei şi mai ales la convieţuire egală în locul confruntării şi discriminării, într-o lume în care toţi trebuie să avem un loc demn”.

Tinzând către aceasta, nu am înfrumuseţat deloc trecutul, doar pentru a răspunde unor comandamente ale prezentului, ci l-am înfăţişat, pe cât omeneşte este posibil, aşa cum a fost. Adică, frumos şi sublim, brutal şi sângeros ori pur şi simplu oarecare, ca viaţa…”