Apărută la Editura Junimea,
noua carte semnată de Basarab Nicolescu, membru
de onoare al Academiei Române, „Ce este
realitatea?” este concepută , cum spune
autorul, pe ideea că „realitatea este plastică”,
că suntem parte din ea, „se modifică datorită
gândurilor, sentimentelor și acțiunilor noastre”
și, de aceea, „suntem pe deplin responsabili de
ceea ce este Realitatea”. Aceasta face ca
afirmația laureatului W. Pauli după care
„formularea unei noi idei de realitate este
sarcina cea mai importantă și cea mai grea a
vremurilor noastre”.
Autorul ilustrează acest
adevăr cu opera lui Ștefan Lupașcu (1900-1988),
care, prin concepția „terțiului inclus”, a
deschis un drum către o nouă înțelegere a
conceptului de realitate. La aceasta, autorul
adaugă: „Ea își dezvăluie întregul sens dacă
intră în dialog cu propria mea abordare
transdiciplinară, fondată pe noținea de niveluri
de realitate, noțiune pe care am introdus-o în
1982.” Cum Basarab Nicolescu a fost unul dintre
apropiații lui Ștefan Lupașcu, această lucrare
este „o prelungire” a discuțiilor avute
odinioară, o carte „în jurul lui Lupașcu”,
înțeles ca un „reformator” al gândirii secolului
XXI, cum aprecia Jean-François Malherbe.
Pentru o mai bună înțelegere,
în primul capitol, este prezentată sintetic
gândirea lui Ștefan Lupașcu, cel de al doilea
fiind dedicat noțiunii de „terțiu inclus” iar
următorul „nivelurilor de realitate” în abordare
transdisciplinară a autorului. În continuare,
capitolele „Jung, Pauli, Lupașcu și problema
psihofizică”, „Stefan Lupașcu și Gaston
Bachelard: umbre și lumini”, „Terțiul inclus,
teatrul absurdului, psihanaliza și moartea”,
„Dumnezeu”, „Dialog întrerupt: Fondane, Lupașcu
și Cioran”, „Abellio și Lupașcu – Un ideal
împărtășit” – poartă cititorul în fascinanta
lume a ideilor care au intrat în istoria
gândirii din veacul trecut ca deschidere pentru
o nouă modalitate de a înțelege realitatea. În
ultima secțiune a cărți se poate citi un dialog
între Basarab Nicolescu și Edgar Morin.
Cum realitatea „este în
același timp exterioară și interioară”, lumea
este, la rându-i „cognoscibilă și
incognoscibilă”. „Terțiul inclus se alimentează
din această realitate, într-o respirație cosmică
ce ne include, pe noi și universul”. Și
concluzia : „Descoperirea multiplelor fațete ale
realității este sortită unui viitor durabil”. |