|
Apărută la
Editura Enciclopedică, noua lucrare
a acad. Dan Berindei,
„Constituirea României moderne”
reia, aprofundează și nuanțează
ideile asupra cărora distinsul autor
a stăruit mai bine de șase decenii.
În „Cuvântul
înainte” mărturisește: „Am simțit
nevoia ca acum, la ore pentru mine
de bilanț final să mă întorc pe
drumurile cunoscute, des străbătute,
pentru a mai reconstitui odată acele
timpuri și a încerca să dau viață și
unor personalități dominante ale
epocii.”
În paginile
cărții, autorul invită cititorul
să-l însoțească într-o călătorie
prin acele vremuri și o face pe
parcursul a patru mari capitole:
„În preajma Unirii”,
„Înfăptuirea Unirii Principatelor”,
„Dezvoltarea internă în timpul
Domniei lui Alexandru Ioan Cuza”
și „Politica
externă a statului modern în tipul
lui Cuza Vodă”.
|
De-a lungul a
peste cinci sute de pagini, cu o
bibliografie impresionantă și cu
numeroase și semnificative note
explicative, istoricul Dan Berindei
face, sine ira et studio, o frescă a
acelor ani care au marcat în chip
hotărâtor istoria noastră. Odată
constituit, statul național a
reprezentat un stat modern, cum o
demonstrează cei șapte ani de domnie
ai lui Alexandru Ioan Cuza și, în
acest sens, sunt înfățișate pe larg
toate reformele înfăptuite ca și
politica externă „care reprezintă
până azi un model”. Toate duc
cronologic și logic la concluzia:
„Unificarea nu a fost limitată la
desființarea unor granițe nefirești,
ci noul stat care s-a constituit a
trăit un proces de reformare modernă
fundamentală, multiformă, care a
stat la temeiul dezvoltării sale pe
mai departe…” și amintim anul 1877,
al Independenței. Pentru toate 24
ianuarie 1959, cu ceea ce i-a
premers și ceea ce a urmat, rămâne
pentru totdeauna ca fiind „cea
dintâi fază a unui proces istoric,
care avea să se încheie la 1
decembrie 1918”.
Cititorul are
prilejul să găsească într-un tot
unitar toate cunoștințele „risipite”
în alte volume și, astfel, să
înțeleagă mai bine acel timp și, mai
ales, „participarea românilor din
acea vreme la opera de constituire a
României”.
Construit ca „un
edificiu articulat, din piese
disparate”, cu „unele adaosuri care
s-au impus”, lucrarea readuce în
memoria noastră o etapă a istoriei
noastre și, cu gândul la opera
istoricului Dan Berindei, îi
înțelegem „simțământul de nostalgie
…de a nu fi fost efectiv împreună cu
ei pentru a contribui și eu la
realizarea unei opere pe care ei au
reușit-o depășind piedici și
ostilități!” |