David Ricardo - un economist modern

Considerat ca unul dintre cei mai mari economişti ai lumii, David Ricardo (1772-1823) a trăit în anii revoluţiei industriale din Anglia, fapt ce i-a permis observarea atentă a schimbărilor economice şi sociale ca şi evenimentele economice din ţara sa şi din Europa, lăsând posterităţii, cum subliniază acad. Iulian Văcărel, “lucrări de certă valoare ştiinţifică”.

Concepţia acestui clasic al economiei politice a fost tema sesiunii ştiinţifice “Bazele economice moderne la David Ricardo”, desfăşurată în ziua de 6 iunie şi organizată de Comisia de istorie economică şi istoria gândirii economice a Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie.

Au prezentat comunicări acad. Iulian Văcărel - “Problemele impozitului şi monedei în opera lui David Ricardo” - ; prof. Ivanciu Nicolae Văleanu - “David Ricardo şi doctrina sa economică” -; prof. Gheorghe Popescu - “David Ricardo - un economist genial” şi prof. Dan Popescu - “David Ricardo - un economist contemporan”.

Considerat ca liberalist-pesimist, David Ricardo şi-a construit opera, după aprecierea lui Dan Popescu, pe cel puţin patru dimensiuni - teoria valorii, teoria rentei, teoria repartiţiei şi teoria costurilor comparative. A reuşit să acopere întreg domeniul economiei politice, “sesizând şi relevând repere solide, originale, coerente, unele - şi nu puţine - confirmate de timp, altele infirmate dar folosite de economiştii teoreticieni ca elemente de raportare”.

În principala sa operă “Despre principiile economiei politice” (1817), David Ricardo tratează problema valorii în care, accentuând importanţa muncii, îi reliefează complexitatea afirmând că “nu numai munca întrebuinţată direct la producerea mărfurilor, ci la fel şi munca întrebuinţată la producerea de instrumente, unelte şi clădiri cu care se ajută prima muncă”.

Recitindu-i opera constatăm că, dincolo de inevitabile limitări şi erori, David Ricardo este un vizionar lucid, un contemporan şi este necesară o reanaliză atentă şi nuanţată a ei dintr-o dublă perspectivă - “a timpului în care a fost scrisă şi a timpului de astăzi şi de mâine”.