În ziua de 10 decembrie, în aula
Academiei Române, s-a desfășurat o
sesiune științifică, organizată de
Secția de Științe Matematice a Academiei
Române și dedicată unor nume de
prestigiu din istoria matematicii
românești: Traian Lalescu, la 125
de ani de la naștere;
Simion Stoilow, la 129 de ani de la
naștere, Constantin Drâmbă
la un secol de la naștere.
În deschiderea
lucrărilor, acad. Ionel Haiduc,
președintele Academiei Române, salutând
participanții, și-a mărturisit respectul
deosebit pentru matematică, “pentru că
este, probabil, singurul, sau aproape
singurul, domeniu în care nu se poate
trișa, în care impostura nu poate să-și
facă loc. Matematică nu poate face
oricine, matematică nu poate face decât
cineva care este pregătit sufletește și
mental pentru această disciplină”. În
continuare, președintele Academiei
Române a spus că “matematica românească
“dacă nu este pe primul loc în privința
numărului de lucrări publicate în
revistele internaționale, este pe primul
loc în evaluarea impactului.”
Acad. Romulus
Cristescu, președintele Secției de
Științe Matematice, moderatorul
lucrărilor, a făcut o prezentare a celor
trei matematicieni omagiați.
Traian Lalescu
(1882-1929) a absolvit
Facultatea de științe a Universității
din București și, în 1908, și-a dat
doctoratul, la Universitatea din Paris,
cu o teză despre ecuația lui Voltera. În
1919 a obținut diploma de doctor la
Școala superioară de electricitate la
Paris. Între 1909-1929 a predat la
Facultatea de științe din București,
predând cursuri de analiză matematică,
mecanică rațională, algebră superioară,
teoria numerelor. În 1921 a înființat
“Revista de matematică din Timișoara.
Și-a înscris numele în istoria
matematicii românești prin contribuții
esențiale în teoria ecuațiilor
integrale, teoria numerelor, geometrie
analitică. A fost ales membru
post-mortem al Academiei Române în anul
1991. Au urmat comunicările susținute de
acad. Solomon Marcus – “O
culme a culturii românești” –,
Daniel Dăianu, membru corespondent
al Academiei Române, (citită de prof.
univ. George Virgil Stoenescu) –
“Raportul lui Traian Lalescu asupra
proiectului de buget pe anul 1925”
și de Șerban Strătilă –
“Activitatea matematică și educațională
a lui Traian Lalescu”. Cu acest
prilej, la editura “Curtea veche” a
apărut volumul “Traian Lalescu – un nume
peste ani”, îngrijit de Smaranda
Ecaterina Lalescu, și fost emisă o
medalie jubiliară.
Simion Stoilow
(1887-1961) a studiat la
Universitatea din Paris, unde și-a luat
licența în 1910 și doctoratul în 1916.
În decursul timpului, a predat cursuri
la universitățile din Iași, București,
Cernăuți. A îndeplinit o serie de
funcții de stat, între care fost
ambasador al României în Franța
(1948-1951). Membru corespondent al
Academiei Române din 1936, Simion
Stoilow a fost ales membru titular în
1945, apoi președinte al Secției de
științe matematice, fizice și chimice
(1948-1955) și al Secției de științe
matematice și fizice (1955-1961). Între
1949-1954, Simion Stoilow a fost
director adjunct al Institutului de
matematică, după care, până la sfârșitul
vieții a fost director al acestui
institut care azi îi poartă numele. Prin
contribuțiile sale științifice este
considerat, cum apreciază acad. Romulus
Cristescu, creatorul școlii românești de
analiză complexă. În comunicarea sa,
Cabiria Andreian Cazacu, membru de
onoare al Academiei Române, a vorbit
despre Simion Stoilow, ca întemeietor al
teoriei topologice a funcțiilor
analitice. Gheorghe Gussi a rememorat
momente din viața acad. Simion Stoilow
“în mijlocul unor vremuri tragice”.
Matematician și
astronom, Constantin Drâmbă
(1907-1997) și-a obținut licența
în matematică la Universitatea din
București în 1929 și, în 1940 a obținut
titlul de doctor la Universitatea din
Paris cu o teză despre singularitățile
reale sau imaginare în problema celor
trei corpuri. Din 1929 a lucrat la
Observatorul astronomic din București,
unde din 1963 până în 1973 a fost
director. A fost ales membru
corespondent al Academiei Române în anul
1963 și membru titular în anul 1990,
susținându-și discursul de recepție în
1992 cu tema “Astronomul Gheorghe
Demetrescu”. Dintre contribuțiile sale,
acad. Romulus Cristescu le-a
menționat pe cele din teoria ecuațiilor
diferențiale și din mecanica cerească.
Activitatea lui Constantin Drâmbă ca
matematician și astronom a fost
prezentată pe larg de Ieronim Mihăilă
iar contribuțiile sale în domeniul
mecanicii cerești au fost înfățișate de
Magda Stavinschi și Vasile
Mioc.