Academia Română
își exprimă
profundul regret
la aflarea
veștii stingerii
din viață, la
vârsta de 91 de
ani, a
academicianului
Mircea Malița,
personalitate
plurivalentă, de
mare anvergură
științifică și
diplomatică, ce
a marcat
deopotrivă
învățământul și
diplomația
românească,
bucurându-se de
o largă
reputație și
apreciere
internațională.
Născut la 20
februarie 1927,
la Oradea,
Mircea Malița
și-a făcut
studiile liceale
în Ardeal și pe
cele
universitare la
București. Dublu
licențiat, în
matematică și
filosofie, în
1972 și-a
susținut teza de
doctorat cu tema
„Modele
matematice
pentru
negocieri“.
Cariera sa se
leagă, încă de
la început, de
numele Academiei
Române, între
anii 1950-1956
deținând funcția
de director al
Bibliotecii
Academiei
Române.
La numai 22 de
ani, în 1949,
devine cadru
didactic
universitar,
carieră pe care
a desăvârșit-o
în mod strălucit
de-a lungul a
peste 6 decenii.
În 1972 obține
titlul de
profesor
universitar la
Facultatea de
Matematică a
Universității
din București,
unde a fost
titularul
cursurilor
Modele
matematice în
științe sociale
și Logică și
inteligență
artificială, la
catedra de
Analiză
matematică. În
perioada
1970-1972 a fost
ministru al
Educației și
Învățământului,
mandat în timpul
căruia a
determinat
introducerea în
universități a
calculatorului
și dezvoltarea
departamentelor
de matematică și
informatică,
precum și
introducerea
conceptului de
management,
acțiuni
vizionare, de
pioneriat, ce
aveau să
influențeze în
mod decisiv
evoluția
societății.
Cariera
științifică și
pedagogică a
academicianului
Mircea Malița a
fost dublată de
o strălucită
carieră
diplomatică.
Între anii
1956-1961 a fost
consilier al
Misiunii
Permanente a
României pe
lângă
Organizația
Națiunilor
Unite, apoi,
pentru doi ani,
între 1961-1962,
director al
Direcției
Culturale din
cadrul
Ministerului
Afacerilor
Externe. Din
1962 până în
1970 a fost
ministru adjunct
de Externe pe
probleme ONU,
iar din 1974
membru al
consiliilor
pregătitoare ale
conferințelor
mondiale ale ONU
pentru
populație,
știință și
tehnologie,
pentru
dezvoltare. La
începutul anilor
1980 este numit
ambasador al
României în
Elveția și la
ONU (1980-1982)
și apoi
ambasador în
Statele Unite
ale Americii
(1982-1984).
Vocația
profesorală a
academicianului
Mircea Malița
s-a manifestat
și în domeniul
diplomației,
susținând
expuneri și
lecții
diplomatice în
cadrul unor
înalte institute
de diplomație
internațională
precum:
Institutul
Universitar de
Înalte Studii
Internaționale
din Geneva,
Asociația
Austriacă de
Politică
Externă, în
Statele Unite,
în Marea
Britanie.
Dubla sa
vocație, de om
știință, cu
înalte
preocupări
pentru viața
socială și
politică, și de
diplomat s-au
concretizat
într-o operă
vastă,
caracterizată
deopotrivă de
forța abordării
teoretice și de
pragmatism.
Între cele mai
citate lucrări
ale sale se
numără:
„Programarea
pătratică“
(1968), „Teoria
grafurilor cu
splicații în
științele
sociale“ (1972),
„Modele
matematice ale
sistemului
educațional“
(1973),
„Mathematics of
Organization“
(1974, în
colaborare),
„Abordări
matematice ale
relațiilor
matematice“ (în
3 volume,
1977-1978).
Opera dedicată
domeniului
diplomatic
acoperă o largă
problematică, de
la istoria
domeniului, la
analiză, studiu
aplicat, modele
diplomatice sau
memorii: „Pagini
din trecutul
diplomației
românești“
(1966, în
colaborare),
„Diplomația
română. O
perspectivă
istorică“
(1970), „Teoria
și practica
negocierilor“
(1972),
„Romanian
Diplomacy. A
Historical
Study“ (1970,
tradusă în în
limbile franceză
și rusă),
„Teoria și
practica
negocierilor“
(1972),
„Diplomația.
Școli și
instituții“
(1975), „Jocuri
pe scena lumii.
Conflicte,
negocieri,
diplomație“
(2007),
„Tablouri din
războiul rece.
Memoriile unui
diplomat român“
(2007), „Între
război și pace“
(2007), „Istoria
văzută prin
ochii
diplomatului“
(2014, în
colaborare),
„Secolul meu
scurt“ (2015).
Academicianul
Mircea Malița a
fost fondator al
Clubului de la
Roma și coautor
al rapoartelor
acestei
organizații: „No
limits to
Learning.
Bridging the
Human Gap.
Report to the
Club of Rome“
(1979), care a
cunoscut o serie
de ediții
succesive, „The
Double Helix of
Learning and
Work. A Report
to the Club of
Rome“ (2003).
A fost, de
asemenea,
fondator al
Centrului
European de
Cultură din
București și al
Universității
„Mării Negre“,
membru al
Academiei
Mondiale de Arte
și Științe, al
Academiei
Internaționale
de Perspectivă
Socială, al
Federației
Mondiale a
Studiului
Viitorului, al
Academiei
Internaționale
„Leonardo da
Vinci“.
Performanța
științifică,
profesoarală și
diplomatică a
lui Mircea
Malița a fost
recunoscută de
Academia Română
încă din 1974,
când devine
membru
corespondent. În
decembrie 1991
este ales membru
titular al
Academiei
Române, în
cadrul Secției
de filosofie,
teologie,
psihologie și
pedagogie.
Ca semn de
recunoaștere a
strălucitei sale
activități
științifice,
diplomatice și
culturale,
academicianul
Mircea Malița a
fost distins cu
o serie de
premii și
distincții și a
fost ales Doctor
Honoris Causa al
Universităților
din Oradea
(1998) și
Politehnica din
București (2012
). În 2013,
Ministerul
Educației
Naționale i-a
acordat Diploma
de Excelență
pentru „merite
deosebite și
contribuții
remarcabile
aduse la
dezvoltarea
educației,
culturii și
societății
românești“.
În anul 2000,
Președinția
României i-a
conferit Ordinul
„Steaua
României“ în
grad de
Comandor.
Plecarea din
această lume a
academicianului
Mircea Malița
lasă lumea
academică și
universitară mai
săracă și
văduvește
societatea
românească de o
mare
personalitate.
Odată cu Mircea
Malița pleacă
dintre noi un
reper: modelul
cărturarului
diplomat și al
diplomatului
cărturar. Mircea
Malița a fost
parte integrantă
din construcția
unei epoci, un
vizionar
pragmatic, care
și-a înțeles
corect timpul și
a citit corect
viitorul.
Academia Română
aduce un
respectuos
omagiu
personalității
academicianului
Mircea Malița.
Membrii
Academiei Române
sunt îndurerați
și se află
alături de
familia
îndoliată.
|