„Chimiştii români sunt foarte buni”

Johanna Aizenberg s-a născut la Cernăuţi şi, când avea vârsta de 17 ani, a plecat din nordul Bucovinei la studii în străinătate. A reuşit să-şi formeze o carieră. Acum este cercetătoare de top în domeniile biomimetică, autoasamblare, ingineria cristalelor, nanofabricare, biooptică, biomateriale şi biomecanică. Deţine o serie de poziţii înalte în domeniile universitar şi de cercetare printre care Amy Smith Berylson Professor of Materials Science and Professor of Chemistry & Chemical Biology; Director, Kavli Institute for Bionano Science and Technology; Core Member, Wyss Institute for Biologically Inspired Engineering la Universitatea Harvard. A publicat peste 200 de articole ştiinţifice.

Simpozionul internaţional „Cristofor I. Simionescu” (31 mai - 2 iunie 2016) a fost prilejul pentru care a vizitat România de două ori - mai întâi, în urmă cu trei ani de zile. Atunci, tot graţie manifestării ştiinţifice organizată de Academia Română şi Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi, a avut ocazia să revadă, după mai bine de 20 de ani, şi locurile natale. Îşi aminteşte cu plăcere de excursia la Cernăuţi din 2013, dar emoţiile le-a retrăit cu aproape aceeaşi intensitate şi acum, la Bucureşti.

Prof. Johanna Aizenberg: Îmi place Bucureştiul! Străzile sunt la fel ca cele din Cernăuţi şi îmi par familiare. Oraşul este o parte din tot ceea ce poate să reprezinte acasă! Nu ştiu să explic de ce, dar simt că este un oraş apropiat de mine.

Părintele ştiinţei polimerilor în România a fost un vizionar

Prof. Johanna Aizenberg: Cu siguranţă, chimia macromoleculară românească este de notorietate mondială. De aceeaşi faimă se bucură şi alte domenii înrudite, chimia polimerilor sau chimia supramoleculară. Ştiinţa polimerilor, ca disciplină de studiu ori ca departament, a fost stabilită aici şi apoi în alte părţi din lumea ştiinţei. Putem spune că profesorul Cristofor I. Simionescu a fost părintele ştiinţei polimerilor în România, mai mult chiar, a fost un vizionar care a gândit chimia polimerilor ca pe un domeniu important al ştiinţei cu mult înainte să devină subiect de investigaţie ştiinţifică în altă parte. Ştiam toate acestea înainte de a veni în România şi o spun fără să ţin cont de faptul că sunt din Bucovina. Da, chimiştii români, cu precădere cei din domeniul polimerilor, sunt foarte buni!

Natura, sursă de inspiraţie pentru problemele nerezolvate ale ştiinţei

Prof. Johanna Aizenberg: Întotdeauna am fost interesată de soluţiile pe care natura le-a dezvoltat pentru rezolvarea unor situaţii din mediul înconjurător. În prezentarea pe care am susţinut-o în Aula Academiei Române am supus atenţiei doar o mică parte din rezultatele pe care le-am obţinut în urma cercetării sistemelor naturale. Cred că, dincolo de ceea ce ştim despre celule sau despre proteine, natura ne predă în permanenţă lecţii despre ştiinţa şi ingineria materialelor.

Cercetez, de exemplu, proprietăţile mecanice ale scheletului - ce anume îl face să fie atât de rezistent şi de puternic; de asemenea, mă interesează modul în care natura dezvoltă materiale optice eficiente. Natura pare să aibă o echipă de biologi care ne predă lecţii interesante de inginerie, dincolo de chimie.

În cercetările mele folosesc biologia şi chimia pentru a rezolva unele probleme de inginerie. Fie că este vorba de punerea la punct a unor materiale optice sau mecanice mai performante, ori de materiale care să îndepărteze singure murdăria, avem multe de învăţat de la natură. În ceea ce ne priveşte, fie încă nu ştim de existenţa acestor soluţii, fie nu ştim cum să le apreciem ori să le înţelegem. Toată această perspectivă constituie ceea ce numesc ştiinţă inspirată din natură. Nu este bio-mimetică pentru că aceasta ar însemna reproducerea întocmai a soluţiilor naturii. Rezultatele noastre au ca sursă de inspiraţie soluţiile biologice şi, în final, reprezintă alte materiale care servesc scopuri diferite.

Mai multe amănunte despre activitatea ştiinţifică a prof. Johanna Aizenberg sunt disponibile aici.
 

Notă:

Interviul cu prof. Johanna Aizenberg a avut loc marţi, 31 mai 2016, la Academia Română, cu ocazia Simpozionului internaţional „Cristofor I. Simionescu”.