„România are mai multă influență în peisajul științific internațional decât ar sugera mărimea țării”
Michael Klein
este chimist,
fizician,
profesor de
științe,
director al
Institute for
Computational
Molecular
Science și
decan al
College of
Science and
Technology
din cadrul
Temple
University,
Philadelphia,
SUA. De asemenea
este Laura H.
Carnell
Professor of
Science și
Hepburn
Professor of
Physical
Science, Center
for Molecular
Modeling,
University of
Pennsylvania.
Domeniile sale
de cercetare
includ chimie
computațională,
mecanică
statistică,
reacții
intermoleculare,
modelarea
fazelor
condensate și a
sistemelor
biofizice. A
primit mai multe
distincții
printre care
Premiul Aneesur
Rahman (1999),
cea mai înaltă
distincție
acordată de
American
Physical Society.
A publicat peste
640 de articole
științifice și a
editat patru
cărți.
Profesorul Klein
este un prieten
al științei și
al
cercetătorilor
români, fie că
aceștia lucrează
în țară sau în
străinătate. Cu
ocazia ediției
2016 a
Simpozionului
„Cristofor I.
Simionescu”,
prof. Klein a
venit pentru a
șaptea oară în
România.
Prezența domniei
sale la
București și
Iași este o nouă
dovadă a
continuării
„tradiției de a
face știință de
calitate”, după
cum ne-a
precizat într-un
interviu
realizat în
cadrul Biroului
de Presă al
Academiei Române (Foto).
Prof. Michael
Klein:
România
științifică este
cunoscută și
foarte bine
reprezentată în
Statele Unite
ale Americii.
Fie că ne
referim la
matematică sau
la chimie,
discipline
extrem de bine
dezvoltate aici.
De exemplu,
Departamentul de
matematică al
Universității
mele este condus
de matematiciana
Irina Mitrea.
Ideea de a
participa la
manifestările
științifice din
România a venit
în urma
discuțiilor cu
Virgil Percec -
astfel, am putea
beneficia de
tradiția
îndelungată în
ceea ce privește
știința
macromoleculară.
Prima dată am
venit acum 20 de
ani și apoi
vizitele noastre
s-au înmulțit.
Cătălin
Mosoia: Cum
de ați ales să
fiți prezent și
anul acesta la
Simpozionul
dedicat
profesorului
Cristofor
Simionescu?
Prof. Michael
Klein: Noi,
ca oameni de
știință, avem de
ales să
participăm, în
medie, la una
din 200 de
conferințe - am
ales Simpozionul
„Cristofor I.
Simionescu”,
atât pe baza
tradiției
științifice care
ne apropie, cât
și pentru a
marca
aniversarea
celor 150 de ani
de la
înființarea
Academiei Române.
Și pentru că am
ajuns cu
discuția în
acest punct, să
amintesc faptul
că instituția
similară din
SUA,
The National
Academy of
Science, a
fost înființată
cu numai trei
ani mai devreme
decât Academia
Română, astfel
că decizia de a
veni aici a fost
fără echivoc.
C. M.:
Cine este
modelul
dumneavoastră de
personalitate
științifică?
Prof. Michael
Klein: Eroul
meu este
George Emil
Palade,
membru de onoare
al Academiei
Române, care a
dezvoltat trei
cariere
strălucite în
America, la
Universitatea
Rockefeller, la
Universitatea
Yale și apoi la
Universitatea
din San Diego,
iar în acest
timp a câștigat
și un Premiu
Nobel. România
are mai multă
influență în
peisajul
științific
internațional
decât ar sugera
mărimea țării.
Sistemul de
învățământ
românesc
continuă să
producă
personalități
științifice în
devenire,
consideră prof.
Klein. De egală
importanță sunt
și dotările din
institutele sau
centrele de
cercetare. În
acest sens,
unele
laboratoare
dețin deja
echipamente
performante de
ultimă
generație, iar
altele fac pași
serioși în
această
direcție:
Prof. Michael
Klein:
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași îmi
este cel mai
familiar. Aici,
standardul
tehnic este la
cote înalte,
laboratorul este
foarte bine
echipat și
continuă să
atragă tineri
cercetători de
excepție. Ei au
reușit să
mențină ștacheta
foarte ridicată.
Cu toate
acestea, sunt
îngrijorat și mă
preocupă ceea ce
se va întâmpla
peste zece ani.
Tendința
tinerilor de a
pleca în
străinătate este
puternică,
astfel ca una
din problemele
esențiale rezidă
în cum vor fi ei
convinși să
revină și să-și
continue
cercetările în
laboratoarele
din țară.
C. M.:
Prelegerea pe
care ați
susținut-o în
Aula Academiei
Române a avut în
centrul atenției
apa. Cum de
v-ați hotărât să
cercetați
molecula de apă?
Prof. Michael
Klein: Viața
depinde de apă.
Apoi, apa este o
caracteristică
unică a planetei
noastre.
Misiunile
spațiale care
își propun să
caute alte forme
de viață în
Univers au ca
obiectiv
identificarea
unei planete a
cărei
temperatură nu
depășește
valorile care
întrețin viața,
așa cum o
cunoaștem noi.
Totul are și
trebuie să aibă
legătură cu apa.
Dacă derulăm
timpul înapoi
trebuie să spun
că am devenit
interesat de
utilizarea
computerului în
modelarea
fenomenului
natural. La
început,
modelarea
grupurilor de
atomi s-a făcut
cu discuri și
apoi cu sfere.
Următorul pas
era concentrarea
atenției asupra
moleculelor și
apei - de ce să
nu fie molecula
de apă prima
moleculă care ar
trebui studiată?
Această situație
coincide cu tot
ceea ce înseamnă
cariera mea.
Computerele au
evoluat destul
de rapid în anii
1970, astfel că
am reușit să
modelăm ce ne-am
propus, molecula
de apă.
C. M.:
Păstrând
perspectiva
istorică, ați
precizat că anul
1933 a marcat
nașterea
publicației
Journal of
Chemical
Physics, dar și
a simulării
moleculare. Când
ați citit primul
articol din
această
prestigioasă
revistă
științifică?
Prof. Michael
Klein: În
calitate de
student la
chimie, spre
sfârșitul anilor
1950, trebuia să
facem și
cercetare. M-am
dus la
profesorul care
conducea
departamentul și
i-am spus că aș
dori să mă ocup
de teorie - el
mi-a răspuns: <Klein,
chimiștii poartă
halate de
laborator albe!
Du-te la
bibliotecă și
citește!> Am
luat imediat un
număr din
Journal of
Chemical Physics
și, rapid, am
găsit un articol
în care se
preciza că ne
putem gândi la
structură, ioni
și toate
celelalte
noțiuni care
mi-au devenit pe
loc extrem de
dragi. A fost o
dragoste care
s-a întins pe o
perioada de
câteva zeci de
ani.
Mai multe
amănunte despre
activitatea
științifică a
prof. Michael
Klein sunt
disponibile
aici.
Note:
Interviul cu
prof. Michael
Klein a avut loc
marți, 31 mai
2016, la
Academia Română,
cu ocazia
Simpozionului
internațional
„Cristofor I.
Simionescu”.
Credit foto:
Alina Bianca
Bălan.
Foto:
|