Cercetarea
științifică
revoluționează
medicina
Dr. Dragoș
Peptanariu (37
ani) este medic
și lucrează în
cercetare. Face
parte din
categoria
oamenilor
pasionați, grupa
Rara avis. Este
un împătimit de
biologie
celulară,
medicină și
cercetare.
Lucrează de drag
și cu folos
într-un colectiv
de cercetători
cu identitate
științifică
recunoscută atât
în țară, cât și
în străinătate:
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” al
Academiei
Române.
Surprinzător sau
nu, îi place să
vorbească despre
traiectoria
propriei sale
cariere și
investigațiile
științifice în
care este
implicat. Este o
fire deschisă și
foarte
interesată de
cum va arăta
medicina într-un
viitor mai
apropiat sau mai
îndepărtat
(Foto).
Cătălin Mosoia:
Sunteți medic,
dar nu lucrați
într-un spital.
La un moment
dat, ați ales să
faceți cercetare
științifică.
Oare de ce?
Dragoș
Peptanariu:
Principalul
motiv este
timpul. Dacă aș
fi lucrat
într-un spital
nu aș mai fi
avut timp să fac
experimente și
cercetare.
C.M.: A fost o
alegere clară și
pe care ați
luat-o din timp.
Dragoș
Peptanariu:
Exact. Important
este ca fiecare
să-și aleagă să
facă ceea ce îi
place cel mai
mult.
C.M.: De ce ați
ales medicina?
Cum de ați decis
să vă dedicați
cercetării
științifice?
Dragoș
Peptanariu: Eram
fascinat încă
din școală,
înainte de
liceu, de lumea
biologiei; acasă
aveam microscop,
iar toată ziua
pregăteam tot
felul de
preparate, luam
plante și le
secționam, mi se
părea fascinant,
pur și simplu.
Când a venit
vremea
examenului de
admitere la
facultate, am
avut de ales
între biologie
sau medicină.
Cumva mi s-a
părut mai
serioasă
problema
medicinei și am
început cu ea.
În timpul
facultății am
realizat mai
bine ceea ce îmi
doresc. Pe la
jumătatea
facultății am
constatat că
medicina -
trebuie cumva să
recunoaștem
acest lucru –
este cumva la
începuturi;
adică, lumea se
duce la medic
pentru a se
trata, pentru a
se vindeca, dar
cel mai adesea
se întâmplă să
afle doar de ce
suferă.
Pacientul este
oarecum mulțumit
pentru că, după
consultație,
află motivul
pentru care
suferă; cu toate
acestea, nu se
vindecă cu
adevărat decât
în anumite
situații. Sunt
domenii unde
întru adevăr
medicina
tratează și
vindecă, fie că
ne referim la
traumatologie
sau la boli
infecțioase. În
schimb, dacă ai
o boală
sistemică
primești un
medicament ca să
te simți mai
bine și sa duci
boala pe
picioare, dar nu
te vindeci. Nu
s-a vindecat
nimeni de
hipertensiune,
ori de diabet,
de exemplu.
C.M.: Starea de
nemulțumire
fizică se poate
ameliora.
Dragoș
Peptanariu: Mă
refer la așa
numitele
tratamente
simptomatice,
ele compensează
cumva problemele
bolii, dar nu
vindecă. Odată
întreruptă
medicația,
simptomele
reapar. Prin
urmare, nu prea
avem tratamente
curative, ceea
ce constituie un
mare neajuns. De
aceea este
foarte mare
nevoie de
cercetare în
acest domeniu.
C.M.: Toate
acestea au
acționat ca un
element
declanșator în
decizia
dumneavoastră de
a vă dedica
cercetării?
Dragoș
Peptanariu: Da,
a fost un fel de
nemulțumire a
mea în timpul
facultății -
atât de mult
studiu, atâta
muncă pentru ca
să ajungi medic
și apoi să nu ai
satisfacția că
întru adevăr ai
vindecat pe
cineva.
C.M.: Ați
terminat
facultatea de
medicină. Apoi,
...
Dragoș
Peptanariu: … am
devenit tot mai
convins că vreau
să fac
cercetare. Îmi
amintesc că în
ultimii ani de
facultate, la un
moment dat, unul
dintre profesori
întreba
studenții ce vor
să facă mai
departe și eu am
zis „cercetare”,
iar el m-a cam
luat peste
picior – mi-a
zis, „Domnul
doctor...
cercetător! Vino
aici la patul
pacientului,
aici e medicina
- lasă dumneata
deoparte alte
gânduri! ”
C.M.: Ați fost
singurul sau au
mai fost și alți
studenți care au
spus că vor să
lucreze în
cercetare?
Dragoș
Peptanariu: Nu
îmi amintesc să
mai fi fost
vreun coleg care
să mai fi zis de
cercetare.
Cumva, clinica
apare și mai
practică. În
cercetare,
efectele nu se
văd imediat.
C.M.: După
absolvirea
facultății de
medicină de la
Iași …
Dragoș
Peptanariu: ...
am plecat în
SUA. Mi-am dat
seama că vreau
cercetare și am
aplicat pentru
un program
doctoral în
Statele Unite,
am fost acceptat
acolo la o
universitate și,
din nefericire,
la vremea
respectivă, nici
eu nu eram
foarte bine
informat, unde
nimerisem nu a
fost tocmai
super ok, în
sensul că era o
universitate
relativ mică, au
fost puține
opțiuni, nu a
ieșit așa cum
mi-am dorit eu -
să fac
doctoratul la
profesorul care
mi-ar fi plăcut
- și am fost
nevoit să mă
întorc după anul
premergător
doctoratului,
cum ar fi la
noi, anul de
școală
doctorală. A
trebuit să mă
întorc din cauza
vizei, pentru că
odată renunțând
la un program,
viza se
anulează. Mi-am
zis că voi
încerca din nou.
Am revenit în
țară, mă
pregăteam pentru
o nouă
aplicație, să
plec din nou,
dar am primit o
ofertă aici, în
țară, să mă apuc
de doctorat. Mi
s-a părut mai
palpabil. Mi s-a
promis că voi
face biologie
celulară, ceea
ce mă pasionează
pe mine, și
cercetare.
C.M.: Cine v-a
făcut această
ofertă?
Dragoș
Peptanariu:
Universitatea de
Medicină și
Farmacie
„Grigore T.
Popa” din Iași.
Aici am început
doctoratul, l-am
terminat și după
aceea nu știam
încotro să merg.
Iar mă gândeam
la plecare. Dar
am aflat că
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” are
nevoie de un
cercetător și pe
partea de
biologie în
cadrul unui
departament nou
înființat,
IntelCentru.
C.M.: Ce puteți
spune despre
dotarea
laboratoarelor
de la
universitatea
americană la
care ați fost și
cea pe care ați
descoperit-o la
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni”?
Dragoș
Peptanariu: E
greu de făcut o
comparație
pentru că vorbim
de perioade
diferite, iar
tehnica a
avansat foarte
mult în ultimul
timp, astfel
încât în prezent
sunt lucruri
care la vremea
respectivă nu
erau acolo - de
asemenea, sunt
și anumite
lipsuri.
Laboratoarele de
acolo erau în
curs de dotare
și, când eram
acolo, tocmai
demarau
achiziționarea
unui aparat
despre care pot
spune că, acum,
sunt multe în
Iași.
C.M.: Ce
reprezintă
cercetarea
pentru
dumneavoastră?
Dintr-o anumită
perspectivă,
sunt voci care
susțin că există
doar cercetare
fundamentală,
iar cea aplicată
derivă din
aceasta. Ce
reprezintă
cercetarea
pentru
dumneavoastră ca
medic
cercetător?
Dragoș
Peptanariu: În
primul rând,
este o pasiune
și o necesitate
pentru medicină.
Cred că fără
cercetare,
medicina nu va
mai fi acceptată
de oameni. Vreau
să spun că
oamenii își
doresc să meargă
la medic pentru
ca să se
vindece. Mi se
pare un lucru
foarte important
pentru medicină.
Nu știu cât de
importantă este
pentru alte
domenii, dar
pentru medicină
cercetarea este,
la ora actuală,
esențială.
C.M.: Cercetarea
va revoluționa
medicina?
Dragoș
Peptanariu:
Absolut. Se va
schimba radical
în următorii
ani. Până la
urmă, am ajuns
la concluzia că
majoritatea
bolilor au
determinare
genetică. Partea
aceasta a
geneticii și a
biologiei
moleculare sunt
acum în plină
dezvoltare.
Odată cu
dezvoltarea
acestor domenii
implicit și
medicina va avea
de beneficiat
pentru că vor
apărea noi
metode de
tratament. Cred
că aceste
tratamente
simptomatice de
care vorbeam mai
devreme vor
începe să aibă o
pondere tot mai
scăzută și vor
apărea noi
tratamente
personalizate
din categoria
terapiei genice.
Cum spuneam,
cele mai multe
boli sunt
condiționate
genetic – asta
înseamnă că
există mutații,
genele sunt
alterate, nu se
află în forma
lor sănătoasă să
spunem, și
trebuie
corectate. Așa
că noi trebuie
să lucrăm
chirurgical la
nivel molecular,
să reparăm
aceste gene.
C.M.: Prin
urmare, tăiați
celule, lipiți,
vindecați…
Dragoș
Peptanariu: Mai
profund de atât,
la nivel de
moleculă, la
nivel de ADN.
C.M.: Care va fi
viitorul
medicinei?
Dragoș
Peptanariu:
Terapia genică
și medicina
regenerativă.
C.M.: Ce
înseamnă
medicină
regenerativă?
Dragoș
Peptanariu:
Medicina în care
construim și
reparăm.
C.M.: Cum se va
proceda? Suntem
obișnuiți să
primim o rețetă
și să luăm
anumite pastile
la diverse
intervale de
timp.
Dragoș
Peptanariu: Cred
că pacienții pur
și simplu vor fi
genotipați.
Altfel spus, li
se va face un
profil genetic
și pe baza
acestui profil
se va face un
tratament
specific lor.
C.M.: Terapia
genică va trata
boala sau
pacientul?
Dragoș
Peptanariu:
Pacientul pentru
că va fi
personalizată.
C.M.: Prin
urmare, medicina
viitorului este
și
personalizată.
Avem așadar
câteva cuvinte
cheie care
caracterizează
medicina zilei
de mâine:
medicină
personalizată,
terapie genică,
regenerativă.
Dragoș
Peptanariu: Cum
era și o vorbă
în trecut, nu
există boli, ci
există pacienți.
Două persoane
care suferă de
aceeași boală
vor avea nevoie
de tratamente
diferite. Și
aceasta pentru
că, în
realitate, cauza
poate să nu fie
aceeași.
C.M.:
Povestiți-ne și
nouă, celor care
nu avem
experiența
cercetării, cu
atât mai mult a
investigației
științifice la
nivel atât de
mic, la ce
lucrați în
momentul de
față?
Dragoș
Peptanariu: În
cadrul unor
proiecte de
cercetare, noi
încercăm să
dezvoltăm așa
numiți vectori
non-virali
pentru
transfectie.
Sunt practic
niște molecule
cu rol de
transportor
pentru
materialul
genetic.
C.M.: Ceva
asemănător cu o
capsulă sau o
navă spațială în
care se află o
substanță?
Dragoș
Peptanariu:
Imaginați-vă ca
pe o rachetă cu
mai multe trepte
pentru că
încercăm să
spargem mai
multe bariere:
să trecem de
bariera
membranară a
celulei, să
depășim bariera
nucleară și să
ajungem la
nucleul celulei
către care ne-am
îndreptat
atenția.
Imaginați-vă un
vehicul foarte
sofisticat care
are
proprietățile de
a căuta și de a
identifica o
anumită celulă
vizată de noi;
de a intra în
acea celulă și
de a elibera un
material
genetic, care la
rândul lui să
ajungă în
nucleul celulei
respective și să
determine niște
schimbări.
C.M.: Care este
stadiul acestei
cercetări?
Dragoș
Peptanariu: Sunt
foarte optimist
în această
privință. La ora
actuală, se
încearcă acest
lucru cel mai
mult cu așa
numiții vectori
virali, care nu
sunt altceva
decât niște
virusuri
modificațe care
transportă un
material genetic
adăugat de noi,
pentru a face
terapie genică.
Numai că
prezintă multe
inconveniențe:
unul ar fi
răspunsul
imunitar
puternic din
partea
pacientului –
imediat sistemul
imunitar
detectează
prezența unui
corp străin și
începe să-l
atace; să zicem
că tratamentul
merge o dată,
dar ridica
probleme la
administrări
repetate. Noi
încercăm cu
vectori
non-virali, deci
care nu sunt
virusuri și care
sunt niște
molecule
chimice.
C.M.: Ce fel de
molecule
chimice?
Dragoș
Peptanariu:
Polimeri. Avem o
serie de
rezultate pe
care le-am
obținut în
această
direcție: am
creat astfel de
vehicule pe bază
de polimeri
care, prin
testele noastre,
pot lega acizii
nucleici
(ADN-ul), și
prin testele
făcute pe celule
și realizate
aici la
Institutul de
chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași, se pare că
reușim să
introducem
material genetic
în celulă. Noi
folosim niște
gene reporter,
care să ne spună
dacă se exprimă
sau nu. Adică, e
complicat de
introdus o genă
terapeutică
pentru că
răspunsul sau
rezultatul ar fi
mai greu de
vizualizat; in
locul ei folosim
un alt tip de
genă, care dacă
ajunge în celulă
și se exprimă,
rezultatul va fi
producția din
partea celulei a
unei proteine
fluorescente,
iar noi putem să
o vedem la
microscop. Dacă
celulele noastre
se văd verzi
înseamnă că
materialul
nostru genetic a
ajuns la
destinație și
își face treaba.
Altfel spus,
punem în
evidență un
efect, dacă
întreaga
metodologie dă
roade sau nu.
C.M.: Gena
reporter urmează
să transmită
ceva, ca atunci
când presa
trimite
jurnaliști la un
eveniment despre
care să
relateze. Poate
că de aceea se
numește
reporter…
Dragoș
Peptanariu: Sunt
mai multe, noi
folosim doar
trei gene
reporter: două
gene care
codifică
proteine ce emit
fluorescența în
verde sau în
roșu și o genă
luată de la
licurici.
Celulele
transfectate cu
luciferază, dacă
această
luciferază se
exprimă, vor
produce o
enzimă. Noi
venim cu
substratul
enzimei și, când
se întâlnesc
enzima cu
substratul, are
loc o reacție cu
emisie de
fotoni. Celulele
emit lumină, iar
noi putem
cuantifica acest
răspuns.
C.M.: Pe scurt,
capsula este
realizată.
Dragoș
Peptanariu: Da,
este realizată o
primă versiune a
ei. Cercetările
pe care le-am
realizat la
Institutul de
Chimie
Macromoleclară
„Petru Poni” din
Iași ne-au
condus la
reprezentarea
acestor vehicule
pe bază de
polimeri sub
forma unor
imagini care au
fost publicate
în anul 2015 pe
copertele
revistelor
editate de Royal
Society of
Chemistry:
Journal of
Materials
Chemistry B,
Chemical
Communications
și Organic &
Biomolecular
Chemistry.
Ne-am imaginat
că polimerii pe
care îi
construim,
datorită
faptului că au o
parte hidrofobă
și una
hidrofilă, se
asamblează cu
partea hidrofobă
spre interior și
partea hidrofilă
spre exterior;
de asemenea,
partea hidrofilă
are afinitate
pentru ADN și
ne-am imaginat
că acesta se
înfășoară cumva
într-un mod
asemănător cu
ceea ce se
întâmplă în
realitate în
natură,
fiziologic
vorbind; ADN-ul
stă împachetat
în nucleul
celulelor,
grație unor
proteine numite
histone, ca un
lanț de mărgele.
Practic,
molecula de ADN
care este
transportată
conține și gena
asta reporter.
În cazul unui
tratament ar fi
gena terapeutică
pe care am vrea
să o ducem.
C.M.: Ați reușit
să faceți acest
transport?
Dragoș
Peptanariu: Da,
în teste făcute
in vitro, deci
pe culturi
celulare, nu pe
un pacient. Până
la aplicarea in
vivo mai este
foarte mult de
lucru.
C.M.: Următorul
pas?
Dragoș
Peptanariu:
Încercăm să mai
adăugăm niște
elemente de
specificitate,
care să ajute
această „navă
spațială”, să-i
permită o
afinitate pentru
anumite celule
pe care vrem noi
să le tratăm. În
termeni tehnici,
ar putea fi
niște anticorpi
specifici pentru
celulele
respective, ar
putea fi niște
aptameri,
acestea sunt
molecule de ADN
care au cumva
aceeași funcție
ca și
anticorpii,
adică au anumită
afinitate pentru
alte molecule.
Sau ar putea fi
niște peptide,
acestea fiind
fragmente de
proteină.
C.M.: Revenind
oarecum la
medicină și
cercetare, de ce
credeți că
medicii nu prea
sunt atrași de
cercetare?
Dragoș
Peptanariu:
Probabil, din
cauza
costurilor, care
sunt foarte mari
în domeniul
biomedical. În
esență, este un
domeniu foarte
practic și nu te
poți ocupa doar
de teorie.
Note:
Interviul a avut
loc marți, 28
iunie 2016, la
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași.
Fotografiile au
fost realizate
de Drd. biolog
Gabriela
Pricope,
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași si de Dr.
Dragoș
Peptanariu,
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași.
Foto:
|
Medicul
cercetător
Dragoș
Peptanariu
într-unul din
laboratoarele
Institutului de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași. Credit
foto: Drd.
biolog Gabriela
Pricope,
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași. |
|
|
Vectori genetici
non-virali
(reprezentare
artistică).
Credit foto: Dr.
Dragoș
Peptanariu,
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași. |
|
|
Dr. Dragoș
Peptanariu
într-unul din
laboratoarele
Institutului de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași. Credit
foto: Drd.
biolog Gabriela
Pricope,
Institutul de
Chimie
Macromoleculară
„Petru Poni” din
Iași. |
|
|