„Profesorul Cristofor Simionescu a fost unul dintre marii oameni de știință români“ - dialog cu prof. Virgil Percec despre mentorul său
Academia Română
a găzduit în
perioada 11-13
iunie 2018 cea
de a zecea
ediție a
Simpozionului
internațional
„Cristofor I.
Simionescu“ -
Frontiere în
știința macro-
și
supra-moleculară.
La fel ca la
toate
precedentele
ediții au
participat
oameni de
știință de top
din SUA,
Germania, Israel
și România.
Dintre invitații
străini au
susținut
prelegeri Joanna
Aizenberg,
Michael
Aizenberg
(Universitatea
Harvard, SUA),
Peter Seeberger
(Institutul
Max-Planck
pentru Coloizi
și Interfețe,
Golm, Potsdam),
Michael Klein
(Universitatea
Temple, SUA),
Itamar Willner
(Universitatea
Ebraică din
Ierusalim,
Israel), Chad
Mirkin
(Universitatea
Northwestern,
SUA), Martin
Möller
(Universitatea
RWTH Aachen,
Germania) și
Geoffrey Coates
(Universitatea
Cornell, SUA).
Cu acest prilej
l-am întâlnit pe
profesorul
Virgil Percec,
membru de onoare
din străinătate
al Academiei
Române,
inițiatorul și,
împreună cu
acad. Bogdan C.
Simionescu,
vicepreședinte
al Academiei
Române,
coorganizatorul
acestei
importante
manifestări
științifice.
Profesorul
Percec a
acceptat cu
bucurie un
dialog despre
profesorul
Cristofor I.
Simionescu și
simpozionul
dedicat
mentorului său.
Cătălin
Mosoia: Cum
v-ați apropiat
de chimie?
Virgil
Percec: A
fost o
întâmplare din
timpul liceului
pe care l-am
urmat, Liceul
„Eudoxiu
Hurmuzachi“ din
Rădăuți,
Suceava. Eram
foarte bun la
desen și la
matematică și
doream să
studiez
arhitectura. În
ultimul semestru
însă, a venit un
profesor, cred
că de la
Universitatea
din Iași, care a
ținut o
prelegere cu
scopul de a
convinge elevii
să meargă la
universitate și
cred că el a
pomenit despre
polimeri prima
dată. Din acel
moment am fost
mai atent la
orele de chimie
și, în ultimele
zile de liceu,
m-am hotărât să
dau examen la
chimie. Am mers
să studiez
chimia și, de la
început, am
intenționat să
studiez chimia
polimerilor.
Foarte
interesant este
că, după ce am
terminat
facultatea,
chimia
macromoleculară
cu Cristofor
Simionescu, și
am luat post în
București,
profesorul a
vrut să mă aducă
înapoi la Iași.
Am acceptat și
așa am ajuns să
lucrez cu
profesorul
Cristofor
Simionescu.
Cătălin
Mosoia: Cum
l-ați descrie pe
profesorul
Cristofor
Simionescu?
Virgil Percec: O
persoană foarte
muncitoare. Cu
toate că era
profesor la
universitate,
șef de catedră,
director la
institut, rector
la universitate,
vicepreședinte
al Academiei
Române,
totdeauna și-a
ținut cursurile
cu studenții.
Niciodată nu a
avut pe cineva
care să-l
înlocuiască la
cursurile lui.
Cristofor
Simionescu a
procedat la fel
ca puțini
profesori din
lume. În America
au fost doar
câțiva laureați
ai Premiului
Nobel, care
și-au ținut
cursurile, și-au
păstrat
grupurile de
cercetare
indiferent de
cât timp însemna
ca să le faci pe
toate în
paralel. Acesta
a fost
Simionescu, așa
l-am cunoscut.
Ca să stai de
vorbă cu el
despre
cercetarea
științifică, de
cele mai multe
ori, trebuia să
mergi la el la
birou sâmbăta
între orele 6 și
7 dimineața sau
duminica.
Indiferent de zi
găsea timp să
vorbească cu cei
tineri.
Cătălin
Mosoia: Un
pasionat de
știință?
Virgil
Percec: Era
o persoană
dedicată
științei.
Cătălin
Mosoia: Ați
mai întâlnit
asemenea
persoane?
Virgil
Percec:
Oamenii de
știință foarte
mari. Cristofor
Simionescu a
fost unul dintre
aceștia.
Cătălin
Mosoia: Ce
puteți spune
despre istoria
simpozionului
internațional
„Cristofor I.
Simionescu“?
Virgil
Percec: În
vara anului 1981
am plecat
neoficial din
România. În 1993
am fost ales
membru de onoare
din străinătate
al Academiei
Române -
chimistul
britanic Michael
Klein mi-a adus
aminte că anul
acesta se
împlinesc 25 de
ani de la
această alegere
care mă
onorează. Nu
știu cum am
devenit și nici
cine m-a propus,
cert este că am
fost anunțat și
invitat să
susțin o
conferință la
Academia Română.
Mi-a fost frică,
nu aveam curajul
să vin în
România, chiar
dacă era după
momentele din
decembrie 1989.
Până la urmă,
profesorul
Simionescu m-a
convins și am
venit. Am ținut
o conferință la
Academia Română,
am fost primit
foarte bine de
toată lumea,
mi-am văzut
părinții prima
dată după o
mulțime de ani.
M-am întâlnit cu
profesorul
Simionescu și
multe alte
persoane printre
care și cei care
au făcut parte
din comisia de
la teza mea de
doctorat. Îmi
aduc aminte că
profesorul
Simionescu îmi
spunea să fac
efortul de a
veni în România
o dată pe an și
să susțin o
prelegere la
Academia Română,
ca să spun
colegilor ce se
mai întâmplă în
lumea
științifică. Nu
am avut ocazia
să fac așa și
îmi pare rău.
Cătălin
Mosoia:
Momente extrem
de emoționante…
Virgil
Percec:
Întru adevăr, au
fost momente
speciale. La un
moment dat, se
apropia
aniversarea de
75 de ani a
profesorului
Cristofor
Simionescu și
mi-am zis că
trebuie să fac
cumva să vin și
să-l felicit de
ziua lui. Dar
din nou mi-a
fost frică.
Mi-am zis că,
dacă găsesc o
modalitate de a
organiza un
simpozion cu
ocazia zilei
sale de naștere,
am să invit pe
cei mai faimoși
cercetători din
lume din
generația mea, o
să mergem
împreună și o să
mă simt mai
confortabil. Așa
s-a și
întâmplat.
Simpozionul
numărul zero,
așa îi spun eu,
care s-a
desfășurat în
1995 la Academia
Română, Filiala
din Iași. Toți
cei care au fost
prezenți atunci
sunt foarte
faimoși acum,
cum ar fi Dave
Tirrell, Bruce
Novak, Krzysztof
Matyjaszewski,
Coleen Pugh,
Klaus Muellen,
Jos Put, Bert
Meijer, Mitsuo
Sawamoto, Shiro
Kobayashi.
După această
reuniune toți
colegii mei mă
întrebau când
revenim în
România. Am
ținut legătura
cu persoane din
anturajul
profesional și
apropiat al lui
Cristofor
Simionescu, dar
profesorul nu
mai voia să fie
văzut, pentru că
era în vârstă și
bolnav.
Răspundeam cu
dorințele
profesorului. Am
revenit anul
următor la
înmormântarea
tatălui și am
fost să-l văd și
pe profesorul
Cristofor
Simionescu.
M-am gândit la
un simpozion în
memoria
profesorului
Cristofor
Simionescu după
decesului
acestuia. În
2008 a avut loc
prima ediție a
simpozionului la
care au
participat
aproape toate
personalitățile
științifice care
au fost prezente
la reuniunea
aniversară.
Cătălin
Mosoia: Ați
coordonat și
organizat
numeroase
simpozioane
internaționale
de specialitate
în toată lumea.
Ce
particularități
are simpozionul
„Cristofor I.
Simionescu“?
Virgil
Percec:
Totdeauna aduc
oameni care sunt
foarte valoroși.
Nu pot să spun
câți dintre cei
care au venit
acum la
simpozion o să
primească un
Premiu Nobel în
următorii ani,
dar garantez că
unii
participanți vor
primi această
distincție. Sunt
oameni de
valoare și am un
dublu respect
față de ei, atât
profesional, cât
și uman. Cu
ocazia acestei
manifestări
științifice
petrecem mult
timp împreună,
iar respectul
reciproc între
participanți
este
particularitatea
simpozionului.
Ar mai fi ceva:
există o listă
de așteptare
pentru acest
simpozion. Lumea
așteaptă. În
fiecare an
această listă
prezintă o
ierarhie. Sunt
întrebat cum de
cineva nu a
venit la
simpozion și
răspund că a
declinat
invitația o
dată, în
consecință, în
funcție de
motivul invocat,
trece sau nu la
coada listei.
Toți cei care au
venit au fost
invitați de
câteva ori și
probabil că
majoritatea vor
dori să revină
din nou.
Cătălin
Mosoia:
Înțeleg că
faceți o
selecție la
sânge a
invitaților.
Virgil
Percec: La
rândul lor se
autoselectează.
Pe de o parte,
ei au foarte
mari așteptări,
iar pe de altă
parte, nu le
spun dinainte
cine sunt
invitați. Cu
toate acestea,
în momentul când
le spun cu cine
se vor întâlni
la simpozion
sunt foarte
plăcut
impresionați.
Cătălin
Mosoia: Care
credeți că este
impactul pe care
simpozionul
„Cristofor
Simionescu“ îl
are în
comunitatea
științifică
internațională?
Virgil
Percec:
Foarte bună
întrebare. Noi
nu am fost
preocupați de
impactul
simpozionului la
nivel
internațional,
dar toți cei
care au fost
aici vorbesc
foarte frumos
despre vizita
lor în România.
Acest lucru îi
face pe toți
ceilalți
invidioși,
pentru că nu au
fost invitați
încă. Unii vin
la mine și îmi
spun: Virgil, ce
am greșit de nu
am fost invitat
de tine la
simpozion?
Cătălin
Mosoia: Cum
vedeți viitorul
simpozionului
„Cristofor I.
Simionescu“?
Virgil
Percec:
Întotdeauna
venim cu ideea
că s-ar putea să
participăm la
ultima ediție.
Nu avem de unde
ști ce se va
întâmpla. Cred
că se poate face
mai mult. Adică,
am putea să
mergem o zi la
Cluj-Napoca, o
zi la Timișoara,
o zi în altă
parte, astfel ca
personalitățile
științifice
invitate să fie
accesibile și în
alte centre
universitare.
Mai încerc ceva:
în America este
o nouă generație
de români care
sunt profesori
la universități
importante. Aș
vrea ca într-o
bună zi să pot
să aduc câțiva
dintre ei,
pentru că, deși
sunt foarte
buni, nu sunt
cunoscuți în
România. Eu îi
cunosc pe cei
din domeniul
chimiei, dar
desigur că sunt
în toate
domeniile.
Cătălin
Mosoia: Care
credeți ca au
fost câștigurile
pe care
simpozionul
„Cristofor I.
Simionescu“ le-a
adus comunității
științifice din
România?
Virgil
Percec: Cred
că am influențat
pozitiv
generația
tânără, cei
foarte tineri
care au venit să
asculte. Își dau
seama ce
înseamnă știință
de cel mai înalt
nivel și apoi au
posibilitatea să
stea de vorbă cu
oameni de
știință de top.
Același lucru se
întâmplă și în
SUA. De exemplu,
în laborator la
mine sunt și
elevi de liceu
alături de
profesori,
cercetători
postdoctorali
sau studenți din
toată lumea.
Cătălin
Mosoia:
Invitații
simpozionului
„Cristofor I.
Simionescu“ sunt
oameni de
calitate din
punct de vedere
intelectual,
pentru că altfel
nu ar fi putut
să ajungă aici
și pentru că
dumneavoastră
ați făcut
selecția, punct.
În plus, sunt și
oameni de
calitate umană
deosebită.
Virgil
Percec:
Aceștia sunt
oamenii de care
România are
nevoie ca
prieteni.
Virgil Percec
(n. 1946) este
Roy Vagelos
Chair și
profesor de
chimie în cadrul
Departamentului
de chimie al
University of
Pennsylvania,
Philadelphia,
SUA. Editor al
Journal of
Polymer Science:
Part A: Polymer
Chemistry,
membru în
Editorial and
Advisory Boards
a 20 de reviste
internaționale
și consultant al
unor mari
companii.
Domenii de
cercetare:
cataliză, chimie
macromoleculară,
chimie
supramoleculară,
cristale
lichide,
nanoștiință și
biologie. A
publicat peste
700 de articole
științifice,
aproape 20 de
volume și deține
80 de brevete.
La vârsta de 47
de ani a fost
ales membru de
onoare din
străinătate al
Academiei
Române. A fost
distins cu
numeroase
premii, între
care Premiul
american
Humboldt
Research Award
pentru Senior
Scientist,
Polymer Award
acordat de
Societatea
Regală de Chimie
din Olanda,
Premiul pentru
chimia
polimerilor
oferit de
Societatea
Americană de
Chimie, Premiul
internațional al
Societății
pentru Știința
Polimerilor din
Japonia.
|