Centrul
Național pentru
Cercetarea
Creierului, o
nouă structură
în cadrul
Academiei Române
Academia Română
a înființat anul
acesta Centrul
Național pentru
Cercetarea
Creierului,
structură care
are menirea de a
coordona, la
nivel național,
activitatea de
cercetare în
domeniul
științei
creierului. Pe
plan
internațional
Centrul Național
pentru
Cercetarea
Creierului va
dezvolta
proiecte de
colaborare cu
instituții
similare din
străinătate.
Noua structură
de cercetare
reprezintă
chintesența unor
activități
inițiate și
coordonate de
acad. Ioan
Dumitrache,
secretar general
al Academiei
Române, acțiuni
care s-au
desfășurat,
începând cu anii
2005-2006, la
Facultatea de
Automatică și
Calculatoare din
cadrul
Universității
Politehnica din
București.
Pentru a afla
mai multe
amănunte, am
realizat, în
cadrul Biroului
de Presă al
Academiei
Române,
următorul
interviu cu
acad. Ioan
Dumitrache,
profesor de
automatică.
Cătălin
Mosoia: Ce
ne puteți spune
despre modul în
care este
organizat
Centrul Național
pentru
Cercetarea
Creierului?
Acad. Ioan
Dumitrache:
Centrul Național
pentru
Cercetarea
Creierului,
prescurtat CNCC,
a fost înființat
în urma
aprobării
Prezidiului
Academiei Române
în ședința din
27 februarie
2019. Pe de o
parte, Centrul
încearcă să se
coreleze cu alte
institute și
centre
internaționale
care activează
în acest
domeniu; pe de
altă parte, CNCC
este o structură
care coagulează
resurse umane
înalt calificate
în domeniile
neuroștiințe,
neuroinformatică,
neurotehnologie
și
neuropsihofarmacologie,
pentru că
rezultatele unei
cercetări
multidisciplinare
în care sunt
implicați astfel
de specialiști
pot conduce la
înțelegerea
mecanismelor
prelucrării
informațiilor la
nivel cortical.
Speranța noastră
este ca România
să contribuie la
înțelegerea
mecanismelor
funcționale ale
creierului și la
rezolvarea
multor probleme
de sănătate, la
descifrarea unor
mecanisme intime
de prelucrare a
informației
precum și la
dezvoltarea de
noi sisteme de
calcul pe baza
inteligenței
moleculare.
O preocupare mai
veche a
colectivului pe
care l-am
coordonat și îl
coordonez în
continuare a
fost aceea de a
reuni
specialiști din
mai multe
domenii, astfel
încât fiecare,
în funcție de
propriile
competențe
științifice, să
contribuie la
rezolvarea unor
probleme de
modelare, la
identificarea
cauzelor de
apariție a unor
boli
psihoneurologice,
iar apoi să
propună soluții
privind
atenuarea
efectelor
acestor cauze.
Am convingerea
că prin
intermediul
Centrului
Național pentru
Cercetarea
Creierului vom
fi o voce mult
mai puternică în
știință, iar
lumea va ști mai
mult despre
România și
cercetările în
această
direcție.
Cătălin
Mosoia:
Centrul Național
pentru
Cercetarea
Creierului. De
ce în cadrul
Academiei
Române?
Acad. Ioan
Dumitrache:
Scopul principal
al Centrului
Național pentru
Cercetarea
Creierului este
de a crea la
nivel național o
structură
distribuită de
colective de
cercetare. Am
identificat deja
astfel de
colective în
centrele
universitare de
la București,
Cluj-Napoca,
Craiova și Iași,
iar în curând,
sper că se va
alătura și un
colectiv de
cercetare de la
Timișoara. Dorim
să creăm o rețea
de colective de
cercetare, care,
sub coordonarea
acestui centru
național cu
sediul în
București, la
Casa Academiei,
să contribuie la
rezolvarea
problemelor
majore ale
descifrării
mecanismelor
creierului.
În esență,
urmărim trei
mari obiective,
așa cum și-a
propus și
proiectul
european Human
Brain Project:
înțelegerea
mecanismelor
intime de
prelucrare a
informațiilor la
nivel cortical,
identificarea
cauzelor
apariției unor
boli neurologice
și, al treilea
obiectiv,
preocuparea mea
în mod deosebit,
construirea unei
noi generații de
calculatoare pe
baza
mecanismelor
specifice
prelucrării
informațiilor la
nivel cortical.
Cătălin
Mosoia:
Centrul Național
pentru
Cercetarea
Creierului
prezintă
potențial pentru
realizarea unei
rețele extinse
de specialiști
formată din
cercetători
români care
lucrează în
țară, dar și în
străinătate.
Acad. Ioan
Dumitrache:
Avem mulți
cercetători
români care
lucrează în
domeniu, în
străinătate.
Deja unii dintre
ei și-au
manifestat
dorința de a
participa
alături de noi,
în cadrul
acestui centru
național și mă
refer la
specialiști din
domeniul
biofizicii și al
neurologiei din
SUA și Europa −
Franța, în mod
special, și
Spania. Vrem să
constituim
nuclee de
cercetare cu
tineri
specialiști
români și,
împreună cu
acest centru de
coordonare, să
realizăm o rețea
de experți
români.
Cătălin
Mosoia: Dacă
facem doar un
mic pas înapoi
în timp, în
trecutul
apropiat al
preocupărilor
noastre
științifice în
acest domeniu,
ajungem la prima
conferință
internațională
de neuroștiințe
din România
(Academia
Română, 15-17
noiembrie 2018)
- această
manifestare a
fost rezultatul
preocupărilor
unor profesori
și reprezentanți
ai vieții
academice
românești care,
în ultimii ani,
au derulat o
serie de
activități la
Politehnica
bucureșteană.
Acad. Ioan
Dumitrache:
Adevărat. În
anii 2005-2006
am inițiat la
Universitatea
Politehnica din
București un
seminar
științific
interdisciplinar
sub denumirea
„Ingineria
minții“. În
cadrul acestui
seminar au fost
invitați
specialiști din
foarte multe
domenii, medici,
neurocercetători,
biofizicieni,
matematicieni,
calculatoriști,
automatiști -
aceștia formau o
dispersie de
specialități,
care, la un
moment dat,
ajunsese la
șase-șapte
specialități; în
fiecare lună
discutam despre
probleme
specifice
neuroștiințelor,
neurotehnologiei
și
neuroinformaticii.
Am continuat
dezbaterile și
am creat, tot la
nivelul
Academiei
Române, Grupul
Român pentru
Cercetarea
Creierului, o
structură care a
pornit tot din
inițiativa
noastră:
prof.dr. Leon
Zăgrean,
prof.dr. Maria
Luiza Flonta,
membru
corespondent al
Academiei
Române, și
prof.dr. Ovidiu
Alexandru
Băjenaru, membru
corespondent al
Academiei
Române. Am
organizat în
cadrul acestui
grup mai multe
întâlniri,
seminare,
dezbateri, iar
în paralel cu
aceste
activități am
organizat, în
2016 și 2017, și
două conferințe
naționale, de
fiecare dată
scopul fiind să
identificăm, la
nivel național,
grupurile de
cercetători
interesați; de
asemenea, am
făcut deplasări
în centre
universitare
încercând să
identific
potențialul uman
capabil și
dornic să
participe la un
asemenea
proiect. Astfel,
Grupul român
pentru
cercetarea
creierului a
fost „cheia“
construcției pas
cu pas a
Centrului
Național pentru
Cercetarea
Creierului.
Anul trecut, în
2018, am reușit
să organizăm
prima conferință
internațională,
la care am
invitat foarte
multe
personalități
științifice din
lume. Vreau să
menționez, în
mod special,
ajutorul
deosebit pe care
l-am primit din
partea domnului
profesor Ioan
Opriș, de la
Universitatea
din Florida,
SUA, care a
mobilizat pentru
această
conferință
internațională
un număr mare de
specialiști din
străinătate. De
asemenea, noi
cei din țară, am
reușit să
invităm și să
avem ca
participanți,
poate, cei mai
reprezentativi
oameni de
știință care
lucrează în
domeniul
cercetării
creierului. A
fost un moment
deosebit, pentru
că vorbind celor
care au venit la
conferință
despre ceea ce
noi vrem să
facem, am fost
apreciați și
încurajați
pentru ideile și
obiectivele pe
care ni le
propunem.
Majoritatea
dintre ei și-au
exprimat dorința
de a colabora cu
noi și de a crea
grupuri de lucru
comune pentru
rezolvarea unor
probleme de
cercetare de
interes. În
acest sens, am
identificat o
serie întreagă
de români de
valoare care
lucrează în SUA
și Europa -
Franța, Germania
și Spania -, dar
sunt convins că
există și alte
grupuri de
cercetători
români care ar
putea să ni se
alăture.
Precizez faptul
că la această
conferință am
avut
posibilitatea să
invităm o serie
de personalități
care și-au
demonstrat
capacitatea de a
dezvolta
programe mari de
cercetare și de
a participa la
proiecte majore.
Mă refer la
profesorul Jon
H. Kaas din SUA,
membru al
Academiei de
Științe din SUA,
care este dornic
să colaboreze în
continuare cu
noi; de
asemenea, mă
refer la
profesorul
Javier DeFelipe,
de la Institutul
creierului din
Madrid, Spania,
și, nu în
ultimul rând, mă
refer la
ceilalți
participanți din
Suedia, Italia
și Germania. A
fost o pleiadă
de oameni de
știință de mare
calitate, care
au prezentat
lucrări de o
elegantă ținută
academică.
În mod deosebit,
menționez rolul
important pe
care profesorul
Ovidiu Băjenaru,
membru
corespondent al
Academiei
Române,
președinte de
onoare ad vitam
al Societății de
Neurologie din
România, l-a
avut în
organizarea
conferinței
internaționale
prin Fundația
Societății de
Neurologie din
România, care a
susținut, în cea
mai mare parte,
desfășurarea
activităților
conferinței. De
asemenea,
subliniez
contribuția
remarcabilă
adusă de
colectivul de
specialiști în
domeniu pe care
profesorul
Ovidiu Băjenaru
îl coordonează
la Spitalul
Universitar de
Urgență din
București.
Cătălin
Mosoia: Care
au fost
problemele
dezbătute de
participanți?
Acad. Ioan
Dumitrache:
Problematica
conferinței nu a
fost orientată
punctual pe o
anumită temă.
Manifestarea a
vizat patru
domenii
importante, care
se regăsesc în
titlul
evenimentului,
Conferința
internațională
de neuroștiințe,
neuroinformatică,
neurotehnologie
și
neuropsihofarmacologie,
prescurtată
ICon4N. În
fiecare din
aceste domenii
s-au prezentat
două sau trei
lucrări de
interes
deosebit. În
cadrul
sesiunilor s-au
dezbătut aspecte
teoretice,
probleme de
analiză în
intimitatea
fenomenelor care
au loc la nivel
de neuron, s-au
discutat
probleme de
organizare
funcțională a
creierului,
chestiuni de
organizare
structurală a
creierului,
probleme
specifice de
modelare a
creierului uman
și, deloc în
ultimul rând,
s-au abordat și
probleme
specifice legate
de apariția și
tratarea unor
boli
neuropsihologice.
Rezumatele
lucrărilor
prezentate în
cadrul
conferinței au
fost publicate
în Revista
Română de
Neurologie −
Romanian Journal
of Neurology.
Cătălin
Mosoia: Care
a fost impactul
conferinței
asupra
comunității
științifice
naționale și
internaționale?
Acad. Ioan
Dumitrache:
Cred că a fost
un moment
deosebit pentru
cercetătorii
români care au
avut
posibilitatea să
se întâlnească
și să comunice
cu specialiști
străini, să
observe stadiul
la care a ajuns
cercetarea în
domeniu.
Impactul asupra
participanților
români poate fi
esențializat în
următoarele
idei: nu suntem
departe de ceea
ce se întâmplă
în lume; în
România există
un potențial
uman cu totul
special; există
școală, mulți
cercetători,
doctori,
specialiști în
domeniile
menționate, cu
rezultate
remarcabile.
Prin urmare, nu
am avut niciun
moment impresia
că nu am putea
fi implicați în
programe majore
de cercetare.
În urma
discuțiilor
purtate cu
participanții
străini, am
înțeles că au
rămas cu o
impresie
pozitivă și
încurajatoare:
România are un
potențial cu
totul deosebit
și că dintr-o
eroare, poate,
românii nu au
fost implicați
în proiecte
majore de
cercetare cum ar
fi Human Brain
Project sau
altele
dezvoltate la
nivel european.
Sper ca la
următoarea
ediție a
conferinței
internaționale,
în 2021, cât mai
mulți
participanți
români să
prezinte lucrări
științifice care
să certifice
prezența
României în
multe proiecte
europene și
astfel să aibă
un aport la
dezvoltarea
programelor de
cercetare în
domeniu.
ICon4N 2021 -
a doua
conferință
internațională
de neuroștiințe,
neuroinformatică,
neurotehnologie
și
neuropsihofarmacologie
Cătălin
Mosoia:
Putem spera că
la ediția a doua
a conferinței
ICon4N vor
participa
cercetători
români în
calitate de
(co)autori ai
unor cercetări
de robotică
cognitivă, de
vedere
computațională,
dezvoltare de
noi tehnologii
de prelucrare a
informațiilor și
cunoștințelor
având la bază
mecanismele
prelucrării la
nivel cortical?
Acad. Ioan
Dumitrache: În
România există
programe de
cercetare pe
multe din
domeniile pe
care le-ați
menționat. Chiar
în facultatea
unde predau am
inițiat asemenea
programe de
cercetare și am
creat primul
laborator de
robotică
cognitivă, am
încercat să
dezvoltăm
sisteme de
prelucrare a
datelor obținute
din prelucrările
imaginilor.
Deci, robotica
reprezintă una
dintre
preocupările
mari ale multor
colective din
țară. De
asemenea, sunt
cercetări în
domeniul
științelor
cognitive, iar
unele cu
rezultate
remarcabile. În
ceea ce privește
domeniul vederii
computaționale
avem deja
programe puse la
punct.
Prin urmare,
România dispune
de un potențial
de cercetare cu
totul deosebit.
Din păcate nu
reușim să
pătrundem în
grupurile mari
de cercetare din
Europa, nu
reușim să ne
manifestăm mai
pregnant. Am
convingerea că
prin intermediul
Centrului
național pentru
cercetarea
creierului vom
fi o voce mult
mai puternică în
știință, iar
lumea va ști mai
mult despre
România și
cercetările în
această
direcție.
Cătălin
Mosoia:
Planeta noastră
tinde să fie ca
un creier imens
și ar putea
deveni un
gherghef uriaș,
unde foarte
multe dintre
obiectele de pe
Pământ ar fi în
conexiune unele
cu altele.
Acad. Ioan
Dumitrache:
În anul 1929,
inventatorul,
fizicianul și
inginerul Nikola
Tesla
(1856-1943)
spunea că atunci
când toate
obiectele vor fi
interconectate
vom realiza un
mare creier.
Mergând pe
această
filozofie a
internetului
obiectelor,
practic,
realizăm acea
conectivitate
majoră care ar
putea să
determine un
salt în
cunoaștere. Mă
aștept ca acest
proces de
conectivitate să
conducă, într-un
timp relativ
scurt, la
rezultate
concrete în ceea
ce privește
performanța
sistemelor
tehnice și
impactul lor
asupra calității
vieții umane.
Cătălin
Mosoia: Noul
spațiu
determinat de
aceste
performanțe va
determina o
serie de
schimbări care
se vor produce
la nivelul
ființei umane?
Acad. Ioan
Dumitrache:
Omul va
reprezenta un
agent inteligent
la fel ca alți
agenți
inteligenți, dar
artificial
creați; omul va
colabora cu ei
într-o societate
de agenți, așa
cum se
prefigurează
noua societate.
Cred că vom trăi
într-o societate
de agenți
colaborativi în
care, de multe
ori, nu vom ști
exact care este
agentul uman și
rolul lui și
care este rolul
agentului
artificial creat
de om. Problema
deschisă la care
trebuie să ne
gândim ar putea
fi formulată
astfel: ce se va
întâmpla cu omul
în condițiile în
care tehnologia
evoluează foarte
rapid și cum
reacționăm la
această evoluție
spectaculoasă a
tehnologiei; în
alte cuvinte,
dacă nu reușim
să înțelegem
tehnologia,
aceasta ar putea
să ne domine.
Cătălin
Mosoia:
Aceasta va fi o
chestiune care
se va afla pe
ordinea de zi a
Centrului
Național pentru
Cercetarea
Creierului?
Acad. Ioan
Dumitrache:
Cred că va
trebui să
abordăm și
astfel de teme.
Pentru că mai
devreme sau mai
târziu va trebui
să stabilim cu
claritate
relația între
mașina
inteligentă și
om, despre care
admitem că este
inteligent. Mai
devreme sau mai
târziu vom crea
mașini
inteligente
pentru a fi mai
performanți și a
rezolva
problemele cu
care ne
confruntăm. Dar
această mașină
ar trebui să
poată fi ușor de
controlat;
altfel, se naște
o altă
întrebare, dacă
merită să facem
un asemenea
demers în a crea
mașina
inteligentă,
care să fie, la un moment dat,
superioara
noastră.
Cătălin
Mosoia: Ce
ne puteți spune
despre
perspectiva
dumneavoastră
asupra
activității de
cercetare în
România?
Acad. Ioan
Dumitrache:
În România
există colective
de cercetare
puternice și
cred că la nivel
național ar
trebui să existe
priorități în
cercetare. De
asemenea, cred
că, la nivelul
Academiei
Române, ar
trebui să existe
câteva programe
prioritare de
cercetare.
Academia Română
ar trebui să se
ocupe de
proiecte de
amploare, adică
institutele
Academiei Române
ar trebui să fie
implicate în
proiecte de
anvergură,
proiecte care să
se alinieze la
ceea ce se
întâmplă în lume
în știință și
tehnologie.
Sigur, pentru ca
cercetarea
științifică
românească să
fie la nivelul
pe care îl dorim
cu toții avem
nevoie de
resurse și
alocarea de
resurse
financiare
pentru cercetare
ar trebui să fie
una dintre
prioritățile
guvernanților.
Consider că
ponderea din
produsul intern
brut (PIB)
alocată
cercetării în
momentul de față
este atât de
mică încât nici
nu putem vorbi
de performanță
în cercetare.
Atâta timp cât
sunt țări care
alocă cercetării
2% din PIB, iar
noi alocăm
0,2-0,3% din
PIB, ne punem
întrebarea cum
reușim, totuși,
să facem
cercetare. De
aceea cred că
una dintre
priorități ar
trebui să fie
cercetarea, pe
lângă educație,
care este
esențială pentru
orice societate.
Cred că problema
majoră a
cercetării în
România este
legată de
selectivitatea
tematică și, în
mod deosebit, de
alocarea
resurselor
financiare care
să susțină
cercetarea de
performanță.
|