Nr. 11-12; noiembrie - decembrie 2009, Anul XX (229-230)

Actuala ediție se deschide cu un grupaj de comunicări prezentate la sesiunea dedicată centenarului nașterii lui Eugen Ionescu, caracterizat de acad. Marius Sala ca „reprezentantul de frunte al nonconformismului în literatură”. Amintind de cuvintele marelui dramaturg: „Mi-e teamă de uitare, nu de moarte”, acad. Marius Sala încheie: „Academia Română dovedește astăzi că spiritul lui poate fi liniștit, deoarece Academia Română nu-l va uita” (pg. 5). Evocând pe cel care a fost „primul scriitor român, membru al Academiei Franceze”, acad. Augustin Buzura scrie că, din 1934, și până la sfârșitul vieții, Eugen Ionescu, „în tot ceea ce a scris, s-a opus cu îndârjire spaimelor, fricii de moarte, a căutat mereu o salvare, un răspuns la care niciun muritor nu are răspuns”. „Scrisul este o salvare, dar nici măcar un text genial nu te poate vindeca de spaime, de întâlnirea aceea. Examenul ne va găsi, exact ca și pe rege, nepregătiți” (pg. 6-7). Radu Beligan, membru de onoare al Academiei Române și-l amintește ca „un om fermecător, spontan, mobil, neprevăzut, el se afla într-o continuă febră intelectuală, oscilând între un umor care își găsea pretutindeni obiectul și o tristețe care urca în valuri bruște din cele mai tainice zone ale ființei sale”.(pg. 10-11). În același ton evocator, Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, relatează, în articolul „Teatrul absurdului și logica contradictoriului”, despre prietenia dintre Eugen Ionescu și Ștefan Lupașcu.(pg. 12-13).

O secțiune importantă a revistei cuprinde comunicările prezentate la sesiunea „Revoluția din Decembrie 1989”. Acad. Florin Constantiniu prezintă pe larg „Contextul internațional al prăbușirii regimurilor comuniste est-europene”, încadrându-l în două coordonate: „pe de o parte, raporturile sovieto-americane și, pe de altă parte, raporturile dintre Uniunea Sovietică și țările satelite” (pg. 14-16). Abordând „o problemă controversată: revoluție sau lovitură de stat”, Ioan Scurtu consideră că, în 1989, „nu a avut loc o lovitură de stat, ci o amplă acțiune populară, care a dus la răsturnarea regimului totalitar și a deschis calea spre democrație” (pg. 17-21). În articolul „Timișoara în Revoluția română din 1989”, Victor Neumann concluzionează: „Revoluția română ce a debutat la Timișoara a avut un deznodământ fericit din momentul în care orașele României au spus un NU hotărât regimului național comunist totalitar al lui Ceaușescu” (pg. 22-26). Florin Abraham prezintă o viziune comparativă asupra Revoluției Române, care reprezintă încă „o enigmă și un miracol” (pg. 27-30). Descifrând semnificația Revoluției Române, Ion Iliescu face o amplă analiză a evenimentelor din acel an de răscruce al istoriei noastre și a evoluției postrevoluționare. (pg. 31-34)

La rubrica „Proiectele Academiei Române”, acad. Tudorel Postolache prezintă „Enciclopedia economică a României” (pg. 35-39). Acad. Răzvan Theodorescu prezintă pe larg „Episcopi și ctitori în Vâlcea secolului al XVIII-lea”, situându-i în orizontul primei modernități românești după 1700, pe un palier folcloric din care au ieșit - o scriam cu un pătrar de secol în urmă și o repet acum mai convins decât atunci - secolele noastre din urmă, cel «clasic» și cel «modern»” (pg. 40-49).

Din articolul „Solul - temelia dezvoltării durabile a economiei naționale”, acad. Cristian Hera, după o trecere în revistă a funcțiilor solului, subliniază că „evoluția civilizației impune tot mai pregnant o altă dimensiune majoră a solului și anume cea etică, referitoare la dreptul la supraviețuire a generațiilor viitoare, deoarece populația actuală, extrem de numeroasă, exercită o remarcabilă presiune de exploatare”. După o riguroasă analiză a potențialului agricol al solurilor românești, autorul avertizează: „Garanția stabilității viitorului depinde de succesul nostru în a consolida durabilitatea securității și siguranța hranei, atât de necesară pentru liniștea și prosperitatea națiunii noastre” (pg. 59-63).

Prof. univ. Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române analizează în comunicarea prezentată la Congresul Internațional de Teologie „Sfântul Vasile cel Mare și teritoriul românesc” trei dintre cele 366 de epistole adresate autorităților bisericești și militare din Scythia Minor. Sub acest aspect, sec. IV, când trăiau Sf. Vasile și Sf. Bretanion, episcopul Tomisului, „reprezintă momentul crucial al legăturilor dintre Biserica străbună a Tomisului și cea a Cezareei Capadociei”, cu urmări benefice pentru istoria Bisericii noastre (pg.67-70). De la același Congres, este publicată comunicarea „O mărturie a lui Vasile cel mare privitoare la romanitatea orientală” semnat de Tudor Teoteoi (pg.71-74).

La rubrica „Preocupări contemporane” Dan Tufiș, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Sistemele de prelucrare automată a limbii române în competițiile tehnico-științifice internaționale CLEF 2009” (pg. 55-58). Mai reținem articolele semnate de Tudor Nedelcea - „Academia Română și începutul editării publicisticii eminesciene” (pg. 40-43), Andrei Milca - „Eugen Barbu - un personaj al epocii sale”; George Anca și Emilian Dobrescu - „India academică. Forța cercetării științifice a Indiei” (pg.64-66).

La rubrica „Sub cupola Academiei” este publicată lista premiilor Academiei Române pe anul 2007 (pg. 75-78).

Ultimele pagini ale revistei sunt consacrate obișnuitelor rubrici „Cronica vieții academice” (pg. 80-84) și „Apariții la Editura Academiei” (pg. 85-87).

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006