Nr. 4-5; aprilie - mai, Anul XXI (246-247)

Deschis cu rubrica „Sub cupola Academiei”, actualul număr al revistei publică alocuţiunea intitulată „Starea Academiei”, rostită de acad. Ionel Haiduc în cadrul adunării generale festive din 4 aprilie, la împlinirea a 145 de ani de la înfiinţarea acestei instituţii simbol al culturii şi ştiinţei româneşti. După o prezentare sintetică a momentelor principale din istoria Academiei, acad. Ionel Haiduc analizează pe larg cele trei roluri majore ale sale - for de consacrare, pilon important de cercetare şi participant activ la viaţa cetăţii. Trecerea în revistă a realizărilor Academiei Române îl conduce pe acad. Ionel Haiduc la concluzia: „Nu trebuie să uităm că există destule dificultăţi în activitatea noastră şi limitări, determinate de motive financiare, legislative şi de altă natură. Contăm însă pe fidelitatea membrilor şi colaboratorilor noştri faţă de Academia Română şi prestigiul său … Sperăm ca la 150-a aniversare, peste cinci ani, Academia să se prezinte cu noi realizări în îndeplinirea misiunii pentru care a fost creată de înaintaşi.” Cu acelaşi prilej, acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, a prezentat „Dicţionarul - Tezaur al Limbii Române”, o ediţie completă în 19 volume, care reuneşte cele 37 de volume ale acestei lucrări monumentale, elaborată pe parcursul a 105 ani. Aceluiaşi moment aniversar îi este dedicat şi articolul „Academia Română şi zeiţa Minerva, la 145 de ani”, scris de acad. Ion Păun Otiman şi dr. Dorina Rusu. La foarte scurt timp după transformarea Societăţii Literare Române în Societatea Academică Română, a fost adoptată în unanimitate propunerea făcută de George Bariţ ca sigiliul instituţiei s-o reprezinte pe zeiţa Minerva, înconjurată de inscripţia „Societatea Academică Română. Bucureşti. MDCCCLXVII”. În 1879, când Societatea Academică Română a devenit Academia Română, emblema a continuat să reprezinte acest prestigios for de cultură, fireşte, zeiţa fiind înconjurată de cuvintele „Academia Română”. După 1948, sigla a fost modificată şi a revenit la imaginea iniţială după 1990. Cu acest prilej, s-a făcut publică hotărârea Biroului Prezidiului de a realiza o sculptură a zeiţei înţelepciunii, înaltă de circa doi metri şi aşezată pe un soclu-coloană, în stil doric sau corintic, destinată să aducă „un plus de nobleţe instituţiei noastre, dar şi pentru fiecare dintre membrii săi”.

Următoarele pagini sunt dedicate documentelor prezentate în cadrul Adunării Generale a membrilor Academiei Române din 27 aprilie a.c. Seria se deschide cu darea de seamă prezentată de acad. Ionel-Valentin Vlad, vicepreşedinte al Academiei Române, o prezentare analitică a funcţiilor statutare ale Academiei - funcţia de consacrare, de for înalt în cercetarea ştiinţifică fundamentală, activitatea secţiilor şi filialelor, funcţia de formare a tinerilor cercetători, funcţia de tezaurizare/informare/publicare (activitatea instituţiilor - suport ale cercetării: Biblioteca Academiei Române şi Editura Academiei), funcţia de participant activ la viaţa socială românească şi partener în colaborarea cu alte academii şi în colaborarea ştiinţifică internaţională.

Acad. Ion Păun Otiman, secretar general al Academiei Române, prezintă activitatea financiară şi patrimonială pe anul 2010. Reţinem că pentru anul 2010, Academia a fost finanţată cu suma de 429,39 mil. roni din două surse: de la bugetul de stat, cu suma de 257,26 mil. roni (59,9%) şi din veniturile proprii cu suma de 172,13 mil. roni (40,1%).

În Raportul de activitate al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, susţinut de acad. Eugen Simion este analizat programul acestei instituţii - publicaţii, dezbateri ştiinţifice, colocvii internaţionale şi participarea la proiecte de interes naţional. În continuare, este publicat Raportul Consiliului director al Fundaţiei „Menahem H. Elias”, prezentat de acad. Aurel Iancu, urmărind felul în care a fost realizat concret scopul acestei organizaţii neguvernamentale - „de a întemeia, întreţine, dezvolta sau ajuta instituţii de cultură naţională, de preferinţă de cultură practică, precum şi opere de asistenţă publică şi de binefacere”.

Seria se încheie cu Raportul de activitate al Fundaţiei „Patrimoniu” susţinut de Gheorghe Sin, membru corespondent al Academiei Române din care cititorul poate afla că, în prezent, „Academia are titluri de proprietate pentru 7.000 ha. teren agricol, iar o suprafaţă de 335 ha. este în litigiu cu autorităţile din Constanţa. A fost recuperată suprafaţa agricolă de 1.500 ha. care urmează să fie comasată în jud. Călăraşi sau Giurgiu. Este în curs de desfăşurare procesul de recuperare 1.600 ha., reprezentând donaţiile Maican (1.200 ha.) şi Bora (400 ha.) Se prevede ca pe anul 2011 veniturile suplimentarea ale Academiei Române să fie mai mari cu 20-25% faţă de anul trecut.

Secţiunea „Evocări” se deschide cu articolul dedicat de acad. Alexandru Zub lui Constantin Stere, publicist neînţeles de timpul său, călăuzit de principiul platonician „omul drept nu ascultă decât de glasul conştiinţei sale şi nu caută pentru faptele sale justificări în părerile altora”. Prof. univ. Constantin Ionescu-Târgovişte, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Paulescu - noua paradigmă a diabetului şi descoperirea insulinei”, arătând că în conformitate cu noua paradigmă, diabetul este „tulburarea mult mai complexă implicând întregul metabolism energetic al organismului” , fapt ce a precedat descoperirea insulinei.

Consemnând trecerea unui secol de la încetarea din viaţă a acad. Gregoriu Ştefănescu (1836-1911), acad. Theodor Neagu dedică un amplu articol documentar fondatorului învăţământului şi cercetării geologice din România.

Karl Fritz Lauer scrie despre perioada de pregătire pe care Gheorghe Ionescu-Şişeşti a făcut-o între 31 octombrie 1906 şi 11 februarie 1911, prezentând o serie de documente originale care întregesc arhiva de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice din Bucureşti.

La trecerea unui an de la stingerea din viaţă a acad. Mihai Drăgănescu, fost preşedinte al Academiei Române, Gheorghe M. Ştefan scrie despre concepţia sa filosofică structural-fenomenologică, pentru a constata că rămâne „încă un gânditor insuficient asimilat în cultura românească şi cea universală”. Şi concluzia demnă de luare aminte: „Efortul pe care Mihai Drăgănescu l-a făcut pentru a ne dezvălui sensul profund al fenomenologiei informaţiei, ne incită şi obligă totodată. Poate că una dintre iniţiativele pe care Academia Română ar trebui să le ia, ar fi înfiinţarea unui institut de studii structural-fenomenologice pentru a extinde, sub forma unor proiecte transdisciplinare integratoare, investiţiile iniţiate de Mihai Drăgănescu.”

Sub genericul „Centenar Cioran” sunt publicate comunicările prezentate la sesiunea festivă dedicată împlinirii unui secol de la naşterea gânditorului de Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Române, E.S. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, membru de onoare al Academiei Române, Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, Simona Modreanu şi George Brăiloiu.

La rubrica „In memoriam” sunt evocate personalităţile academice care s-au stins din viaţă în această perioadă: acad. Ion Anton (1924-2011), acad. Gheorghe Mihăilă (1930-2011), acad. Fănuş Neagu (1932-2011) şi Ion Sălişteanu (1929-2011), membru corespondent al Academiei Române.

În ultimele pagini ale revistei sunt publicate, ca de obicei, rubricile „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”.