Nr. 10-11; octombrie-noiembrie, Anul XXII (252-253)

În primele pagini ale actualului număr, sub genericul „Sub cupola Academiei”, acad. Cristian Hera scrie despre „Strategia pentru Regiunea Dunării, prezent și viitor”, subliniind că „am ajuns într-o etapă de dezvoltare care ne obligă la tratarea în cooperare multi și interdisciplinară a Dunării, Luncii Dunării, Delta fiind considerată o moștenire naturală a întregii omeniri, făcând parte din cele 200 de ecoregiuni de importanță globală”. Sub acest aspect, strategia de gospodărire a Regiunii Dunării „trebuie axată pe principiul dezvoltării durabile, pe conservarea biodiversității, purificarea apelor, protecția împotriva viiturilor, pe activități socio-economice precum agricultură, silvicultură, pescuit, turism, navigație”. Aceasta implică o Dunăre „curată”, „prin reducerea până la limitele minime accesibile a tuturor poluanților de origine minerală sau organică, în toate țările pentru a evita dezastre ecologice, mai ales în zona Dunării de Jos și Delta Dunării”, pentru a putea vorbi de „o Dunăre verde, de coridorul verde al Dunării”. Prof. univ. Nicolae Panin, membru corespondent al Academiei Române, prezintă inițiativa României și Austriei pentru elaborarea Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării, aprobată de Comisia Europeană, care, în 2010, a publicat un comunicat și planul de acțiune al acesteia. În ianuarie 2011, Parlamentul European a adoptat Strategia Dunării, care are patru axe prioritate: conectivitatea (transport intermodal, cultură și turism, rețele de energie), protecția mediului (managementul resurselor de apă,protecția biodiversității și managementul riscurilor), creșterea prosperității regiunii Dunării (educație, cercetare, competitivitate și îmbunătățirea sistemului de guvernare (capacitate instituțională și securitate internă).

La secțiunea „preocupări contemporane”, prof. univ. Vasile Sporici răspunde, printr-un amplu studiu prospectiv, la întrebarea: „Câți pensionari ar putea avea România în anul 2030?” Studiul este și o pledoarie pentru nevoia de a se ține seama de factorul demografic în prognozele socioeconomice pe termen lung și foarte lung. S-au petrecut și vor mai fi schimbări structurale îndeosebi în raportul dintre numărul de pensionari și populația în vârstă de muncă.

O mare parte a revistei este dedicată centenarului nașterii academicianului Radu Grigorovici (1911-2008) și cuprinde comunicările prezentate la simpozionul „Centenar Radu Grigorovici” desfășurat în Ala Academiei Române. În articolul „Profesorul Radu Grigorovici - un profesor pentru toate timpurile” acad. Ionel-Valentin Vlad scrie: „Profesorul Radu Grigorovici a fost dăruit cu aproape 97 de ani de viață, cu șansele unei familii frumoase, unor importante descoperiri științifice și cu șansa de a avea colaboratori talentați și fideli. A trăit sub un împărat, patru regi, câțiva dictatori, două dictate internaționale și două războaie mondiale, în al doilea fiind combatant. Ce experiență de viață, câtă înțelepciune adunată și dăruită cu generozitate celor din jur.” Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe din Republica Moldova și acad. Andrei Andrieș, membri de onoare ai Academiei Române subliniază că, în activitatea sa, acad. Radu Grigorovici a adus contribuții originale în mai multe domenii ale fizicii - fizica descărcărilor electrice în gaze, analiza spectrală a flăcării, la elaborarea unor surse de lumină și sisteme instrumentale fiziologice etc. Locul central în creația științifică a savantului revine lucrărilor de pionierat din domeniul semiconductorilor amorfi. Anume aceste lucrări i-au adus renumele de savant de talie mondială, fiind recunoscut ca unul dintre fondatorii fizicii materialelor necristaline.” Dintre articolele dedicate acestei mari personalități a științei și culturii românești mai amintim „O conștiință a binelui: acad. Radu Grigorovici” de
Marin Aiftincă; „Un adept al lucrului bine făcut” de Anina Vancu; ”Radu Grigorovici sau «Nu trebuie să te dai bătut» de Dan Constantinescu; „Ce am învățat de la magistrul meu în cei 35 de ani de colaborare” de Andrei Devenyi; „Radu Grigorovici văzut de aproape” de Athanasie Truția. Mai menționăm și articolele semnate de oaspeții de peste hotare: “Treating Scientific Problems in a Comprehensive Framework. The Research Policy of Radu Grigorovici” de Péter B. Barna; “The Contributions of Radu Grigorovici for understanding of disorder semiconductors and today’s potential of oxide disorder semiconductors” de Rodrigo Martins și „Radu Grigorovici, ein Gelehrter verwurzelt in der Bucovina” de Manfred Rehbinder. În încheiere, cităm din articolul „O lecție de viață”, semnat de Mihai Popescu, „o lecție de viață care s-a inserat subtil în sufletele noastre, ale învățăceilor, fecundând concepția iluministă cu morala creștină în condițiile unui regim autoritar care i-a cauzat multe suferințe”. Dintre principiile de viață cărora acad. Radu Grigorovici le-a rămas fidel întreaga viață amintim: Să fii dârz și intransigent; să nu renunți la cauza căutării adevărului nici în știință, nici în viață, nici în comunitatea în care lucrezi; să fii vrednic; să fii înțelept și curajos când pornești pe drumul unei cercetări științifice; să fii ferm și neînduplecat cu escrocii delatorii și falsificatorii de rezultate; să admiți cu calm și inteligență contrazicerea în probleme științifice, economice, politice și să fii demn în încrucișarea săbiilor cu adversarul.

În deschiderea secțiunii „Aniversări”, Victor Spinei face bilanțul unei jumătăți de veac de la apariția periodicului „Arheologia Moldovei”. Urmează articolele semnate de acad. Theodor Neagu despre academicianul Gh. Filipescu (1901-1993); acad. Mircea Săndulescu care prezintă personalitatea marelui geolog Ion Băncilă (1901-2001) și Nicolae Panin, membru corespondent al Academiei Române care evocă viața și opera academicianului Gheorghe Murgeanu (1901-1984).

La secțiunea „In memoriam” se pot citi prezentările a două mari personalități, care s-au stins din viață în această perioadă: medicul oftalmolog Mircea Olteanu (1926-2011), membru de onoare al Academici Române și regizorul, actorul, scenograful și arhitectul Liviu Ciulei (1923-2011), membru corespondent al Academiei Române.

Ultimele pagini ale revistei sunt dedicate rubricilor „Cronica vieții academice” și Apariții la Editura Academiei Române.

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006