Nr. 10-11; octombrie-noiembrie, Anul XXII (252-253)

În primele pagini ale actualului număr, sub genericul „Sub cupola Academiei”, acad. Cristian Hera scrie despre „Strategia pentru Regiunea Dunării, prezent şi viitor”, subliniind că „am ajuns într-o etapă de dezvoltare care ne obligă la tratarea în cooperare multi şi interdisciplinară a Dunării, Luncii Dunării, Delta fiind considerată o moştenire naturală a întregii omeniri, făcând parte din cele 200 de ecoregiuni de importanţă globală”. Sub acest aspect, strategia de gospodărire a Regiunii Dunării „trebuie axată pe principiul dezvoltării durabile, pe conservarea biodiversităţii, purificarea apelor, protecţia împotriva viiturilor, pe activităţi socio-economice precum agricultură, silvicultură, pescuit, turism, navigaţie”. Aceasta implică o Dunăre „curată”, „prin reducerea până la limitele minime accesibile a tuturor poluanţilor de origine minerală sau organică, în toate ţările pentru a evita dezastre ecologice, mai ales în zona Dunării de Jos şi Delta Dunării”, pentru a putea vorbi de „o Dunăre verde, de coridorul verde al Dunării”. Prof. univ. Nicolae Panin, membru corespondent al Academiei Române, prezintă iniţiativa României şi Austriei pentru elaborarea Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării, aprobată de Comisia Europeană, care, în 2010, a publicat un comunicat şi planul de acţiune al acesteia. În ianuarie 2011, Parlamentul European a adoptat Strategia Dunării, care are patru axe prioritate: conectivitatea (transport intermodal, cultură şi turism, reţele de energie), protecţia mediului (managementul resurselor de apă,protecţia biodiversităţii şi managementul riscurilor), creşterea prosperităţii regiunii Dunării (educaţie, cercetare, competitivitate şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă).

La secţiunea „preocupări contemporane”, prof. univ. Vasile Sporici răspunde, printr-un amplu studiu prospectiv, la întrebarea: „Câţi pensionari ar putea avea România în anul 2030?” Studiul este şi o pledoarie pentru nevoia de a se ţine seama de factorul demografic în prognozele socioeconomice pe termen lung şi foarte lung. S-au petrecut şi vor mai fi schimbări structurale îndeosebi în raportul dintre numărul de pensionari şi populaţia în vârstă de muncă.

O mare parte a revistei este dedicată centenarului naşterii academicianului Radu Grigorovici (1911-2008) şi cuprinde comunicările prezentate la simpozionul „Centenar Radu Grigorovici” desfăşurat în Ala Academiei Române. În articolul „Profesorul Radu Grigorovici - un profesor pentru toate timpurile” acad. Ionel-Valentin Vlad scrie: „Profesorul Radu Grigorovici a fost dăruit cu aproape 97 de ani de viaţă, cu şansele unei familii frumoase, unor importante descoperiri ştiinţifice şi cu şansa de a avea colaboratori talentaţi şi fideli. A trăit sub un împărat, patru regi, câţiva dictatori, două dictate internaţionale şi două războaie mondiale, în al doilea fiind combatant. Ce experienţă de viaţă, câtă înţelepciune adunată şi dăruită cu generozitate celor din jur.” Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova şi acad. Andrei Andrieş, membri de onoare ai Academiei Române subliniază că, în activitatea sa, acad. Radu Grigorovici a adus contribuţii originale în mai multe domenii ale fizicii - fizica descărcărilor electrice în gaze, analiza spectrală a flăcării, la elaborarea unor surse de lumină şi sisteme instrumentale fiziologice etc. Locul central în creaţia ştiinţifică a savantului revine lucrărilor de pionierat din domeniul semiconductorilor amorfi. Anume aceste lucrări i-au adus renumele de savant de talie mondială, fiind recunoscut ca unul dintre fondatorii fizicii materialelor necristaline.” Dintre articolele dedicate acestei mari personalităţi a ştiinţei şi culturii româneşti mai amintim „O conştiinţă a binelui: acad. Radu Grigorovici” de
Marin Aiftincă; „Un adept al lucrului bine făcut” de Anina Vancu; ”Radu Grigorovici sau «Nu trebuie să te dai bătut» de Dan Constantinescu; „Ce am învăţat de la magistrul meu în cei 35 de ani de colaborare” de Andrei Devenyi; „Radu Grigorovici văzut de aproape” de Athanasie Truţia. Mai menţionăm şi articolele semnate de oaspeţii de peste hotare: “Treating Scientific Problems in a Comprehensive Framework. The Research Policy of Radu Grigorovici” de Péter B. Barna; “The Contributions of Radu Grigorovici for understanding of disorder semiconductors and today’s potential of oxide disorder semiconductors” de Rodrigo Martins şi „Radu Grigorovici, ein Gelehrter verwurzelt in der Bucovina” de Manfred Rehbinder. În încheiere, cităm din articolul „O lecţie de viaţă”, semnat de Mihai Popescu, „o lecţie de viaţă care s-a inserat subtil în sufletele noastre, ale învăţăceilor, fecundând concepţia iluministă cu morala creştină în condiţiile unui regim autoritar care i-a cauzat multe suferinţe”. Dintre principiile de viaţă cărora acad. Radu Grigorovici le-a rămas fidel întreaga viaţă amintim: Să fii dârz şi intransigent; să nu renunţi la cauza căutării adevărului nici în ştiinţă, nici în viaţă, nici în comunitatea în care lucrezi; să fii vrednic; să fii înţelept şi curajos când porneşti pe drumul unei cercetări ştiinţifice; să fii ferm şi neînduplecat cu escrocii delatorii şi falsificatorii de rezultate; să admiţi cu calm şi inteligenţă contrazicerea în probleme ştiinţifice, economice, politice şi să fii demn în încrucişarea săbiilor cu adversarul.

În deschiderea secţiunii „Aniversări”, Victor Spinei face bilanţul unei jumătăţi de veac de la apariţia periodicului „Arheologia Moldovei”. Urmează articolele semnate de acad. Theodor Neagu despre academicianul Gh. Filipescu (1901-1993); acad. Mircea Săndulescu care prezintă personalitatea marelui geolog Ion Băncilă (1901-2001) şi Nicolae Panin, membru corespondent al Academiei Române care evocă viaţa şi opera academicianului Gheorghe Murgeanu (1901-1984).

La secţiunea „In memoriam” se pot citi prezentările a două mari personalităţi, care s-au stins din viaţă în această perioadă: medicul oftalmolog Mircea Olteanu (1926-2011), membru de onoare al Academici Române şi regizorul, actorul, scenograful şi arhitectul Liviu Ciulei (1923-2011), membru corespondent al Academiei Române.

Ultimele pagini ale revistei sunt dedicate rubricilor „Cronica vieţii academice” şi Apariţii la Editura Academiei Române.