Nr. 8-9; august-septembrie, Anul XXII (262-263)

Actualul număr se deschide cu problematică în plină actualitate - etică şi conduită în cercetare. Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academici Române, abordând această temă, subliniază că „În Academia Română, preocupările pentru etica cercetării şi conduita corectă s-au concretizat în publicarea unor articole şi documente relevante şi în prezentarea unor expuneri în Academia Română sau în institute de cercetare, de exemplu în cadrul unor program de studii doctorale şi postdoctorale”. De altfel, mai multe academii au coduri etice proprii iar federaţia Academiilor Europene (ALLEA) a iniţiat elaborarea unui document comun care să fie folosit de instituţiile membre cel puţin ca model. În paginile următoare ale revistei sunt publicate câteva dintre aceste documente ca şi actualizarea Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare. Sunt publicate textele: “Singapore Statement on Research Integrity”, “A European Code for Research Integrity”, de Pieter J. D. Drenth, “European Science Foundation. Fostering Research Integrity in Europe”, “Science Ethics Code of Hungarian Academy of Science”. În continuare, este publicată Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, modificată prin Ordonanţa nr. 28/2011.

Sub genericul „Sub cupola Academiei”, revista publică darea de seama a Academiei Române pe anul 2011 prezentată de acad. Ionel Valentin Vlad, vicepreşedinte al Academiei Române. Darea de seamă cuprinde, cum reliefează autorul, „activităţi desfăşurate în cadrul unor funcţii statutare: funcţia de consacrare; de înalt for de cercetare ştiinţifică fundamentală; de formare a tinerilor cercetători (doctoratul şi studiile postdoctorale); de tezaurizare/ informare/documentare/publicare prin activitatea Bibliotecii Academiei Române şi a Editurii Academiei; de participant activ în viaţa societăţii româneşti şi partener în colaborarea cu alte academii şi în colaborarea ştiinţifică internaţională.

O secţiune specială a revistei este consacrată bicentenarului naşterii lui George Bariţiu (1812-1893) în cadrul căreia sunt publicate articolele semnate de acad. Solomon Marcus - „George Bariţiu între ceea ce continuă şi ceea ce începe” - şi Ştefan Sorin Mureşan - „Teme economice şi comerciale abordate de omul politic şi deputatul transilvănean George Bariţiu în Parlamentul de la Viena între anii 1863-1865”.

Următoarea secţiune este dedicată centenarului naşterii lui Nicolae Steinhardt, cunoscut şi sub numele de Monahul Nicolae Delarohia. O personalitate reper în viaţa noastră culturală şi spirituală, la care, cum afirmă PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, „fervoarea credinţei şi dragostea lui pentru ortodoxie trebuie preţuite şi cunoscute, fiind expresia bucuriei întâlnirii cu Hristos Domnul”. În continuare, Prea Fericirea Sa subliniază că „Marginalizat, prigonit şi arestat, supus rigorilor detenţiei din închisorile comuniste din Jilava, Gherla şi Aiud, Steinhardt L-a descoperit pe Hristos cel Răstignit şi înviat, Care îi transformă suferinţele în fericire”. ÎPS Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Feleacului, scrie despre Nicolae Steinhardt ca un intelectual rafinat şi plin de dragoste creştină care „s-a dăruit tuturor fără a pretinde nimic”, afirmând chiar că „Eu m-am născut în lume ca să dărui, oricând şi orişicui…”. Ştefan Iloaiei scrie despre „Curajul mărturisirii: Credinţa şi fapte în viaţa şi opera Monahului Delarohia”, argumentând de ce Nicolae Steinhardt este „unul dintre cei mai importanţi convertiţi, trăitori şi mărturisitori ai credinţei creştine din secolul XX … dovedind că prin înţelegere şi asumare, idealul creştin se transformă în realitate şi că prin convertire - nu prin acea unică în viaţă, ci prin ce de zi cu zi - nu se realizează decât o întoarcere acasă”.

La rubrica „Preocupări contemporane”, Mircea Duţu scrie despre „Avântul şi decăderea Ecologiei postmoderne. De la Stockholm la Rio şi înapoi prin Rio 20”. După o analiză sine ira et studio a distanţei dintre intenţii, declaraţii şi acţiuni, autorul apreciază că mesajul noilor propuneri „porneşte de la a denunţa opacitatea inacţiunii şi nevoia unor noi politici şi strategii publice şi reglementări juridice”. S-a ajuns într-un impas care marchează „un sfârşit de paradigmă, când criza tridimensională (economică, socială, ecologică) poate ajunge să impună, fie şi temporar, un model «de urgenţă» ajustat şi amputat de dezvoltare, dacă nu anti, cel puţin a-ecologică”. În continuare, acad. Răzvan Theodorescu evocă pe acad. Mihnea Gheorghiu, la plecarea sa dintre noi, ca „un autentic” european.

Ultimele pagini ale revistei sunt dedicate portretelor academicianului Gheorghe Buzdugan şi inginerului geolog Dumitru Enescu, membru corespondent al Academiei Române care s-au stins din viaţă în această lună.

Ca de obicei, revista se încheie cu rubricile „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”.