|
Actualul număr al revistei se deschide
generos cu articolul dedicat savantului George
Emil Palade, laureat al premiului Nobel, membru
de onoare al Academiei Române, „un spirit al
profunzimilor”, cum numeşte acad. Maya Simionescu.
„Profesorul Palade face parte din categoria marilor
personalităţi pe care, dacă ai privilegiul să-i
întâlneşti, să-i cunoşti, să te cunoască, nu te mai
desparţi niciodată. Ei devin parte din viaţa ta şi a
urmaşilor tăi, cărora le spui poveşti despre aceştia. Ei
devin o legendă. Pentru noi, George Palade este o
legendă”. În continuare, este derulat filmul acestei
legende începând cu „Devenirea marelui om de ştiinţă”,
„La Universitatea Rockefeller - New York”; „Idei aparent
simple, dar esenţiale”; „Descoperiri fundamentale în
biologia celulară”, „Un om cu dar şi har”; O moştenire
imensă”; „Cine este George Emil Palade” şi „Addendum”.
Toate duc firesc spre situaţia de astăzi din cercetarea
ştiinţifică românească şi întrebarea fireşte retorică:
„Există o pierdere mai mare pentru o ţară, decât să-şi
risipească sau să-şi exporte «forţa de creaţie şi
inteligenţa?» Şi totuşi, să sperăm că nu e prea târziu
să „avem înţelepciunea de a proteja talentul şi vom
preţui cum se cuvine pe cei care, din varii sentimente,
aleg şi muncesc pe meleagurile pe care s-au născut,
meleaguri în care s-au dezvoltat propriile noastre
gene.” Maria Luiza Flonta, membru corespondent al
Academiei Române scrie despre felul în care George Emil
Palade a soluţionat o dispută din neurologie veche de 60
de ani. Tot centenarului naşterii lui George Emil Palade
îi dedică acad. Laurenţiu Mircea Popescu
articolul „George Emil Palade - iniţiatorul medicinii
celulare”.
Secţiunea care urmează este dedicată
centenarului naşterii marelui dirijor Sergiu
Celibidache, pe care acad. Marius Sala îl
consideră „o personalitatea puternică, un om dotat nu
numai cu talent, ci şi cu o inteligenţă de excepţie”.
Situându-l între „compoziţie şi dirijorat”, acad.
Cornel Ţăranu scrie că „Sergiu Celibidache este un
punct de referinţă în galeria marilor interpreţi, care
şi-au consacrat mare parte din activitate dirijoratului,
dar şi pedagogiei dirijatului, unde a avut un rol la fel
de important”. În eseul „Sergiu Celibidache - mirajul
perfecţiunii” Octavian Lazăr Cosma, membru
corespondent al Academiei Române scrie că „traiectoria
ascensională a proteicei sale activităţi demonstrează o
voinţă atipică de afirmare, generată de un potenţial
expansiv ce a fascinat, a cărui finalitate s-a
cristalizat anevoios, proiectând reflexe luminoase
astăzi greu descifrabile”. Ioana Voicu Arnăuţoiu
îl „priveşte pe Sergiu Celibidache prin cortina de fier”
şi scrie cum a fost urmărit de securitate, care i-a şi
deschis „un dosar de studiu individual”.
La secţiunea „Sub cupola
Academiei” este publicat textul conferinţei cu
tema „Responsabilitatea culturii” pe care prof.
Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural
Român, a ţinut-o în Aula Academiei. După un itinerar
istorico-filosofic despre rolul culturii aşa cum a fost
gândit de teoreticieni mai vechi şi mai noi, prof.
Andrei Marga concluzionează că „Înflorirea culturii”,
expresie a libertăţii, este condiţionată de resursele
financiare ca şi de „un pluralism al abordărilor, după
cum e condiţionată de calificarea şi angajamentul
generaţiilor” În ţara noastră ar fi necesară o
preocupare mai intensă pentru „Cultivarea
pluralismului”, după maxima: „Eu pot să greşesc, tu poţi
să ai dreptate, dar noi, împreună, avem de găsit o
soluţie”.
Lansarea volumelor „România
1945-1989. Enciclopedia regimului comunist”,
volumul II şi „Instituţii de partid, de stat,
obşteşti şi cooperatiste” elaborate de
Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, s-a
constituit într-un adevărat eveniment ştiinţific.
Grupajul se deschide cu însemnările academicianului
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, sunt
publicate articolele semnate de acad. Dan Berindei,
vicepreşedinte al Academiei Române - Enciclopedia
comunismului - oglindă a unui trecut istoric; acad.
Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei
Române - 1948 - Anul marii jertfe a Academiei Române;
acad. Răzvan Theodorescu - Ca istorici, nu
suntem chemaţi să condamnăm, noi trebuie să judecăm şi
să transmitem; Radu Ciuceanu, director al
INST - Împlinirea unei datorii; dr. Octavian
Roske - Un proiect editorial realizat:
Enciclopedia regimului comunist. Două volume care,
adăugându-se celor dinainte dau o imaginea exactă,
bazată pe documente, pentru ceea cea înseamnă mai bine
de patru decenii de istorie din a cărei umbră nu am
ieşit definitiv. Cunoaşterea acestui trecut este
necesară şi importantă, cum scrie acad. Ionel Haiduc,
„pentru generaţiile tinere, mai ales pentru cele născute
după 1989, să afle să cunoască şi să înţeleagă ce s-a
întâmplat în aproape jumătate de secol de dictatură
comunistă, pentru ca în viitor nici un fel de dictatură
să nu mai poată fi repetată în această ţară”.
În următoarele pagini, acad.
Alexandru Zub scrie despre acad. Zoe
Dumitrescu Buşulenga, cu prilejul colocviilor
care se organizează la Mănăstirea Putna.
La trecerea a 125 de ani de la
naşterea acad. Silviu Dragomir (1888 -
1962), acad. Ioan-Aurel Pop şi prof. univ.
Silviu Şipoş prezintă pe larg „puternică
personalitate a vieţii politice româneşti din veacul
trecut”, universitar clujean, teolog, istoric, om
politic, istoric şi istoric al Bisericii. Dar, „din
păcate, cum se întâmplă adesea, răsplata omenească
pentru toată strădania lui onestă a fost îndepărtarea
din Academie şi apoi închisoarea”. Deţinut la Caransebeş
şi Sighet între anii 1948-1955, Silviu Dragomir „a rămas
drept, curat şi senin până la capăt, iertând erorile
omeneşti şi încrezându-se în judecata divină”. A-i
cinsti memoria, este o adevărată datorie testamentară
faţă de cel ce spunea adesea: să facem mai bine decât
înaintaşii, dar urmând exemplul lor, în vederea
construirii demne a lumii ce va să vină. Silviu Dragomir
a fost, cum apreciază Nicolae Edroiu, un istoric
de neuitat, „contribuţiile sale ştiinţifice fiind un bun
câştigat al istoriografiei, la care recurgea mereu”.
În urmă cu 1700, în februarie 313,
împăratul Constantin dădea celebrul Edict de la
Milano, un „act care a schimbat lumea”,
„certificatul de naştere” al creştinismului, cum
subliniază Mircea Duţu în articolul dedicat
acestui eveniment de o valoare crucială în istoria
Europei.
Revista se încheie cu pagini din
jurnalul de călătorie în China a lui
Victor Spinei, membru corespondent al Academiei
Române.
Ultimele pagini ale revistei sunt
consacrate ca de obicei Cronici vieţii academice
şi recentelor apariţii la Editura Academiei Române.
|
