Nr. 6; iunie, Anul XXIII; nr. 272

Primele pagini ale actualului număr prezintă discursul de recepție susținut de acad. Ioan-Aurel Pop cu tema „Istoria si semnificația numelor de român/valah și România/Valahia”, cu motivația că numele popoarelor au o semnificație specială pentru că „vin din trecut și privesc spre viitor”. După punerea în temă așa cum a fost studiată și dezbătută, urmează o prezentare structurată cronologic și logic pe capitolele: „Dualitatea numelor de valah și român în context istoric general”, „Rumân și român; conștiința românității în evul mediu”, „Atestări ale etnonimului român/rumân (secolele XII-XVI), „Țările românilor: Valahii sau Țări Românești (Romanii)”, „Atestări ale denumirii de limbă română”, „Credința ortodoxă - religia valahă sau română”, „Alte sensuri și utilizări ale numelui etnic al românilor” și „Vechimea numelui de Țară Românească; legătura sa cu numele de România”. Toate conduc la o suită de concluzii dintre care am reținut: „Denumirea de român, utilizată de toți istoricii români pentru a chema poporul lor din Evul Mediu încoace, nu are nimic de-a face cu naționalismul, deși a fost folosită adesea în spirit naționalist. Este vorba de o realitate cu existență milenară și care trebuie relevată corect, în acord cu ceea ce mărturisesc izvoarele”. În răspunsul dat, acad. Dan Berindei, după ce subliniază că a fost abordată o problemă de mare însemnătate pentru istoriografia noastră, face o prezentare a vieții și operei distinsului istoric clujean, cu accent pe preocupările pentru problemele istoriei naționale, „având necontenit preocuparea integrării ei europene și mondiale”. În concluzie, acad. Ioan-Aurel Pop este o „personalitate recunoscută în domeniul istoriografiei noastre”, membru corespondent al Academiei Române în anul 2001 și în 2010, membru titular.

Următoarea secțiune a revistei este dedicată sesiunii științifice dedicate împlinirii a 90 de ani de la nașterea acad. Radu P. Voinea (1923-2010) despre care acad. Gleb Drăgan, după o prezentare a vieții și contribuțiilor sale științifice, afirmă că „s-a bucurat și se bucură de multă apreciere și simpatie”. Neîndoielnic, toți cei care l-au cunoscut vor fi de acord cu președintele Secției de Științe Tehnice care consideră că despre „omul și academicianul Radu Voinea s-ar putea scrie o carte, simplă și foarte frumoasă, așa cum a fost definit adevărul științific de către domnia Da”. În continuare sunt prezentate alocuțiunile prof. Mircea Petrescu, membru
de onoare al Academiei Române - „Academicianul Radu Voinea - pilon aș școlii românești”; prof. univ. Ecaterina Andronescu - „Radu Voinea, rectorul de neuitat al Politehnicii din București”; prof. univ. Corneliu Berbente - Academicianul Radu Voinea, dascăl și om de cultură”. Sunt încă destul de mulți care și-l amintesc pe marele dascăl și om de cultură așa cum afirmă Corneliu Berbente: „Tot timpul cu gluma pe buze, răspândind voie bună, dar și cu o privire care parcă te avertiza să fii atent, că sub zâmbet se ascunde ceva ce nu trebuie să-ți scape…” Pentru tot ce a lăsat moștenire în știință, în învățământul superior și, în egală măsură ca Om, se cuvine să ne plecăm fruntea cu respectul cuvenit pentru acest continuator al unor frumoase tradiții ale școlii științifice românești.

Articolul „Moștenirea lui Haret” semnat de acad. Mircea Malița deschide secțiunea dedicată acestei personalități emblematice pentru cultura și civilizația noastră. Suntem recunoscători lui Spiru Haret (1851-1912) pentru opera sa științifică și în egală măsură pentru contribuția la reforma educației, bazată pe o lege nescrisă: „cine investește în educație în pasul unei generații - 30 de ani - culege bunăstare și progres”. Reținem și afirmația privind importanța pe care o are „faptul că un savant complet acreditat și recunoscut pe plan mondial s-a dedicat marii opere de ridicare a societății noastre”. Despre viața și activitatea lui Spiru Haret mai scriu: prof. univ. Vasile Nicolescu - „Spiru Haret: pedagogie și umanism”; Ion-Ovidiu Pânișoară - „Actualitatea ideilor pedagogice ale lui Spiru Haret”. Într-adevăr, Spiru Haret, cel mai mare reformator al învățământului nostru, a devenit o legendă și, ca să ne dăm seama de amploarea reformelor sale, prof. Negreț-Dobridor și s-a amintit, între altele, că atunci când Spiru Haret s-a pensionat erau 4695 de localuri de școală primară de la cele câteva zeci. A continuat ceea ce începuseră cei de dinainte lui într-un mod cu totul inovator, fiind „un reformator de geniu, un clarvăzător de talia lui Pestalozzi și Comenius…a fost, înainte de toate un întemeietor, întemeietorul spiritualității românești moderne, adică un român esențial, românul fundamental”.

Din sesiunea dedicată lui marelui jurist care a fost Vintilă Dongoroz (1893-1976) se poate citi comunicarea susținută prof. univ. Mircea Duțu din care redăm caracterizarea: „Avocat de talent, profesor universitar prin vocație și cercetător științific prin destin, Vintilă Dongoroz reprezintă o personalitate complexă a științei juridice românești, care a făcut din studiul și practice dreptului penal și ale dreptului procesual penal o preocupare permanentă și plurivalentă.” Prof. univ. Rodica Stănoiu îl evocă pe Vintilă Dongoroz pe care l-a întâlnit în chip providențial, influența pe care a avut-o asupra formării sale profesionale și umane, până într-atât încât „de fiecare dată când am fost nevoită să iau o decizie dificilă, m-am gândit ce ar fi făcut într-o situație asemănătoare, cel mai mare«om» pe care am avut șansa să-l întâlnesc”. Prof. univ. Ovidiu Predescu descrie pe larg publicistica profesorului Vintilă Dongoroz, „parte esențială a valoroasei sale opere științifice, ce face din acesta o personalitate complexă a științei dreptului român, care a pus bazele unui sistem modern de drept penal și procesual penal în România, Codurile penal și de procedură penală de la 1969, spre exemplu, dovedindu-și și azi valabilitatea”.

Cu următoarea secțiune a revistei consacrată conferinței „Viitorul energiei - viziunea 2050 Strategia în domeniul energiei” se poate spune că aveam de-a face cu o participare efectivă la dezbatere de mare actualitate. Studiul „Reinventarea energiei - o provocare necesară” de ing. dr. Iulian Iancu este o punere în temă cu relația dintre situația actuală a energeticii în perspectiva unor schimbări necesare din care reținem, dincolo de foarte interesantele informații și observații, ideea că „în politică, decizia se ia pe termen scurt, iar în energie se ia pe termen mediu, lung și foarte lung”. Și concluzia: „Ruperea acestei agende a făcut să trăim dezechilibre foarte mari și care se găsesc în traiul și costul nostru de fiecare zi”. Și îndemnul de a-l asculta pe Rajendra Pachauri care ne invită la „reinventarea energiei, în sensul de a accepta suferința schimbării la care suntem provocați”. Tot despre o schimbare scrie și conf. univ. Ionuț Purica, dar de una a paradigmei energetice iar autorul atrage atenția asupra necesității elaborării unor analize și scenarii în vederea creșterii nivelului de cunoaștere și, implicit, a calității deciziilor luate fapt ce implică obligatoriu „existența expertizei necesare pentru o evaluare independentă și profesională”. Aceeași tematică este dezvoltată de Sergiu Celac, care, din punctul de vedere al diplomației energetice, atrage atenția asupra modernizării sistemului de decizie, aplicarea unei metode adecvate pentru a identifica „punctele tari” ale sistemului ca și pe cele slabe, oportunitățile și riscurile încât decizia să fie luată în cunoștință de cauză.

La împlinirea vârstei de 75 de ani, profesorul Ioan Munteanu, membru de onoare al Academiei Române este omagiat de acad. Păun Ion Otiman care face o trecere în revistă a principalelor merit științifice ale sărbătoritului, prioritățile, realizările care l-au consacrat ca un reprezentant de seamă a medicinii românești. Cu același prilej aniversar, prof. Zeno Gârban, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre prof. Ioan Munteanu și una dintre realizările sale de excepție - fertilizarea în vitro la om. Nicolae Ghilezan, membru corespondent al Academiei Române, apreciază munca de peste jumătate de deceniu a prof. Ioan Munteanu, ca una de o nobilă armonizare a trei calități: „dascăl, mentor și creator de școală”.

Răsfoim mai departe revista și supunem atenției însemnările dr. Florian Soporan despre conferința internațională „Căsătoriile mixte de-a lungul istoriei”, organizată de Centrul de Studiere a Populației din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române, Societatea Română de demografie Istorică, Comisia Internațională de Demografie Istorică și Central Europe Population History. Prof. univ. Alexandru Porțeanu abordează problema ratificărilor Tratatului de la Trianon, o face din perspectiva istoricului pentru a atrage atenția că, dincolo de încercările de prezentarea inadecvată a realității, Trianonul însuși ne oferă soluția: „acela de a di considerat un capitol valoros de cultură istorică, o probă de conștiință și meditație responsabilă în perspectiva creatoare a lumi de azi și de mâine”.

Rubrica „In memoriam” prezintă pe prof. Univ. Valerian C. Popescu, care s-a stins din viață în această lună.

În ultimele pagini ale revistei se pot citi obișnuitele rubrici „Cronica vieții academice”, „Apariții la Editura Academiei” și „Apariții la alte edituri”.
 

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006