|
Primele pagini ale actualului număr
prezintă discursul de recepţie susţinut de acad.
Ioan-Aurel Pop cu tema „Istoria si semnificaţia
numelor de român/valah şi România/Valahia”, cu
motivaţia că numele popoarelor au o semnificaţie
specială pentru că „vin din trecut şi privesc spre
viitor”. După punerea în temă aşa cum a fost studiată şi
dezbătută, urmează o prezentare structurată cronologic
şi logic pe capitolele: „Dualitatea numelor de valah şi
român în context istoric general”, „Rumân şi român;
conştiinţa românităţii în evul mediu”, „Atestări ale
etnonimului român/rumân (secolele XII-XVI), „Ţările
românilor: Valahii sau Ţări Româneşti (Romanii)”,
„Atestări ale denumirii de limbă română”, „Credinţa
ortodoxă - religia valahă sau română”, „Alte sensuri şi
utilizări ale numelui etnic al românilor” şi „Vechimea
numelui de Ţară Românească; legătura sa cu numele de
România”. Toate conduc la o suită de concluzii dintre
care am reţinut: „Denumirea de român, utilizată de toţi
istoricii români pentru a chema poporul lor din Evul
Mediu încoace, nu are nimic de-a face cu naţionalismul,
deşi a fost folosită adesea în spirit naţionalist. Este
vorba de o realitate cu existenţă milenară şi care
trebuie relevată corect, în acord cu ceea ce mărturisesc
izvoarele”. În răspunsul dat, acad. Dan Berindei,
după ce subliniază că a fost abordată o problemă de mare
însemnătate pentru istoriografia noastră, face o
prezentare a vieţii şi operei distinsului istoric
clujean, cu accent pe preocupările pentru problemele
istoriei naţionale, „având necontenit preocuparea
integrării ei europene şi mondiale”. În concluzie, acad.
Ioan-Aurel Pop este o „personalitate recunoscută în
domeniul istoriografiei noastre”, membru corespondent al
Academiei Române în anul 2001 şi în 2010, membru
titular.
Următoarea secţiune a revistei este
dedicată sesiunii ştiinţifice dedicate împlinirii a
90 de ani de la naşterea acad. Radu P. Voinea
(1923-2010) despre care acad. Gleb Drăgan,
după o prezentare a vieţii şi contribuţiilor sale
ştiinţifice, afirmă că „s-a bucurat şi se bucură de
multă apreciere şi simpatie”. Neîndoielnic, toţi cei
care l-au cunoscut vor fi de acord cu preşedintele
Secţiei de Ştiinţe Tehnice care consideră că despre
„omul şi academicianul Radu Voinea s-ar putea scrie o
carte, simplă şi foarte frumoasă, aşa cum a fost definit
adevărul ştiinţific de către domnia Da”. În continuare
sunt prezentate alocuţiunile prof. Mircea Petrescu,
membru
de onoare al Academiei Române - „Academicianul Radu
Voinea - pilon aş şcolii româneşti”; prof. univ.
Ecaterina Andronescu - „Radu Voinea, rectorul de
neuitat al Politehnicii din Bucureşti”; prof. univ.
Corneliu Berbente - Academicianul Radu Voinea,
dascăl şi om de cultură”. Sunt încă destul de mulţi care
şi-l amintesc pe marele dascăl şi om de cultură aşa cum
afirmă Corneliu Berbente: „Tot timpul cu gluma pe buze,
răspândind voie bună, dar şi cu o privire care parcă te
avertiza să fii atent, că sub zâmbet se ascunde ceva ce
nu trebuie să-ţi scape…” Pentru tot ce a lăsat moştenire
în ştiinţă, în învăţământul superior şi, în egală măsură
ca Om, se cuvine să ne plecăm fruntea cu respectul
cuvenit pentru acest continuator al unor frumoase
tradiţii ale şcolii ştiinţifice româneşti.
Articolul „Moştenirea lui Haret”
semnat de acad. Mircea Maliţa deschide secţiunea
dedicată acestei personalităţi emblematice pentru
cultura şi civilizaţia noastră. Suntem recunoscători lui
Spiru Haret (1851-1912) pentru opera sa ştiinţifică şi
în egală măsură pentru contribuţia la reforma educaţiei,
bazată pe o lege nescrisă: „cine investeşte în educaţie
în pasul unei generaţii - 30 de ani - culege bunăstare
şi progres”. Reţinem şi afirmaţia privind importanţa pe
care o are „faptul că un savant complet acreditat şi
recunoscut pe plan mondial s-a dedicat marii opere de
ridicare a societăţii noastre”. Despre viaţa şi
activitatea lui Spiru Haret mai scriu: prof. univ.
Vasile Nicolescu - „Spiru Haret: pedagogie şi umanism”;
Ion-Ovidiu Pânişoară - „Actualitatea ideilor
pedagogice ale lui Spiru Haret”. Într-adevăr, Spiru
Haret, cel mai mare reformator al învăţământului nostru,
a devenit o legendă şi, ca să ne dăm seama de amploarea
reformelor sale, prof. Negreţ-Dobridor şi s-a
amintit, între altele, că atunci când Spiru Haret s-a
pensionat erau 4695 de localuri de şcoală primară de la
cele câteva zeci. A continuat ceea ce începuseră cei de
dinainte lui într-un mod cu totul inovator, fiind „un
reformator de geniu, un clarvăzător de talia lui
Pestalozzi şi Comenius…a fost, înainte de toate un
întemeietor, întemeietorul spiritualităţii româneşti
moderne, adică un român esenţial, românul fundamental”.
Din sesiunea dedicată lui marelui
jurist care a fost Vintilă Dongoroz (1893-1976)
se poate citi comunicarea susţinută prof. univ.
Mircea Duţu din care redăm caracterizarea: „Avocat
de talent, profesor universitar prin vocaţie şi
cercetător ştiinţific prin destin, Vintilă Dongoroz
reprezintă o personalitate complexă a ştiinţei juridice
româneşti, care a făcut din studiul şi practice
dreptului penal şi ale dreptului procesual penal o
preocupare permanentă şi plurivalentă.” Prof. univ.
Rodica Stănoiu îl evocă pe Vintilă Dongoroz pe care
l-a întâlnit în chip providenţial, influenţa pe care a
avut-o asupra formării sale profesionale şi umane, până
într-atât încât „de fiecare dată când am fost nevoită să
iau o decizie dificilă, m-am gândit ce ar fi făcut
într-o situaţie asemănătoare, cel mai mare«om» pe care
am avut şansa să-l întâlnesc”. Prof. univ. Ovidiu
Predescu descrie pe larg publicistica profesorului
Vintilă Dongoroz, „parte esenţială a valoroasei sale
opere ştiinţifice, ce face din acesta o personalitate
complexă a ştiinţei dreptului român, care a pus bazele
unui sistem modern de drept penal şi procesual penal în
România, Codurile penal şi de procedură penală de la
1969, spre exemplu, dovedindu-şi şi azi valabilitatea”.
Cu următoarea secţiune a revistei
consacrată conferinţei „Viitorul energiei -
viziunea 2050 Strategia în domeniul energiei” se
poate spune că aveam de-a face cu o participare efectivă
la dezbatere de mare actualitate. Studiul „Reinventarea
energiei - o provocare necesară” de ing. dr. Iulian
Iancu este o punere în temă cu relaţia dintre
situaţia actuală a energeticii în perspectiva unor
schimbări necesare din care reţinem, dincolo de foarte
interesantele informaţii şi observaţii, ideea că „în
politică, decizia se ia pe termen scurt, iar în energie
se ia pe termen mediu, lung şi foarte lung”. Şi
concluzia: „Ruperea acestei agende a făcut să trăim
dezechilibre foarte mari şi care se găsesc în traiul şi
costul nostru de fiecare zi”. Şi îndemnul de a-l asculta
pe Rajendra Pachauri care ne invită la „reinventarea
energiei, în sensul de a accepta suferinţa schimbării la
care suntem provocaţi”. Tot despre o schimbare scrie şi
conf. univ. Ionuţ Purica, dar de una a paradigmei
energetice iar autorul atrage atenţia asupra necesităţii
elaborării unor analize şi scenarii în vederea creşterii
nivelului de cunoaştere şi, implicit, a calităţii
deciziilor luate fapt ce implică obligatoriu „existenţa
expertizei necesare pentru o evaluare independentă şi
profesională”. Aceeaşi tematică este dezvoltată de
Sergiu Celac, care, din punctul de vedere al
diplomaţiei energetice, atrage atenţia asupra
modernizării sistemului de decizie, aplicarea unei
metode adecvate pentru a identifica „punctele tari” ale
sistemului ca şi pe cele slabe, oportunităţile şi
riscurile încât decizia să fie luată în cunoştinţă de
cauză.
La împlinirea vârstei de 75 de
ani, profesorul Ioan Munteanu, membru de onoare
al Academiei Române este omagiat de acad. Păun Ion
Otiman care face o trecere în revistă a
principalelor merit ştiinţifice ale sărbătoritului,
priorităţile, realizările care l-au consacrat ca un
reprezentant de seamă a medicinii româneşti. Cu acelaşi
prilej aniversar, prof. Zeno Gârban, membru
corespondent al Academiei Române, scrie despre prof.
Ioan Munteanu şi una dintre realizările sale de excepţie
- fertilizarea în vitro la om. Nicolae Ghilezan, membru
corespondent al Academiei Române, apreciază munca de
peste jumătate de deceniu a prof. Ioan Munteanu, ca una
de o nobilă armonizare a trei calităţi: „dascăl, mentor
şi creator de şcoală”.
Răsfoim mai departe revista şi
supunem atenţiei însemnările dr. Florian Soporan
despre conferinţa internaţională „Căsătoriile
mixte de-a lungul istoriei”, organizată de
Centrul de Studiere a Populaţiei din cadrul
Universităţii Babeş-Bolyai, Centrul de Studii
Transilvane al Academiei Române, Societatea Română de
demografie Istorică, Comisia Internaţională de
Demografie Istorică şi Central Europe Population
History. Prof. univ. Alexandru Porţeanu abordează
problema ratificărilor Tratatului de la Trianon, o face
din perspectiva istoricului pentru a atrage atenţia că,
dincolo de încercările de prezentarea inadecvată a
realităţii, Trianonul însuşi ne oferă soluţia: „acela de
a di considerat un capitol valoros de cultură istorică,
o probă de conştiinţă şi meditaţie responsabilă în
perspectiva creatoare a lumi de azi şi de mâine”.
Rubrica „In memoriam”
prezintă pe prof. Univ. Valerian C. Popescu, care s-a
stins din viaţă în această lună. În
ultimele pagini ale revistei se pot citi obişnuitele
rubrici „Cronica vieţii academice”, „Apariţii
la Editura Academiei” şi „Apariţii la alte
edituri”.
|
